societatea civila, au un rol esential in combaterea coruptiei. Mentinerea controversei asupra acestora confirma capacitatea anemica a sistemului de a identifica si sanctiona vinovatii.In timpul guvernarii PSD, pentru impunerea unei forme drastice a declaratiilor de avere, societatea civila se lupta cu intreaga clasa politica aflata la putere. Acum lupta s-a mutat intre ONG-uri si Guvern, pe de o parte, si parlamentari, pe de alta parte. Miza controversei este enorma, aceste formulare reprezentand primul instrument eficient de prevenire si combatere a coruptiei. Spre diferenta de Romania, tarile occidentale nu au declaratii atat de detaliate si nu sunt publice pentru toate categoriile de instrumente, anchetarea si sanctionarea actelor de coruptie fiind reale si cu efecte vizibile. Noi stam foarte prost si la acest capitol. „Formatul adoptat de catre Guvern este unul din cele mai drastice existente. Aceasta metoda este absolut necesara pentru tarile din estul Europei, unde coruptia este extrem de ridicata“, spune Sorin Ionita, director executiv al Societatii Academice Romane (SAR). Olanda, spre exemplu, nu are declaratii de avere. Insa, asa cum comenteaza analistii, „nici nu are nevoie!“. In tarile scandinave, nu exista „declaratii de avere“ propriu-zise. In schimb, fisele fiscale ale membrilor aparatului de stat sunt publice, accesibile oricarei persoane interesate. Un sistem asemanator functioneaza si in Statele Unite. Si aici, ca si in majoritatea tarilor europene, declaratiile de venit, numite „financial disclosure“, sunt publice numai pentru anumite categorii de angajati publici. Spre exemplu, in SUA, cele ale senatorilor, inclusiv ale candidatilor pentru Senat, sunt publice. In regulamentul oficial se spune ca ele „pot fi facute publice in cel mult 30 de zile, de catre secretariatul Senatului, la cererea oricarei persoane interesate, potrivit legii“, mai putin pentru scopuri comerciale sau al vreunui scop care intra in zona activitatilor ilegale. Senatorii trebuie sa declare orice forma de venit care depaseste 200 de dolari, precum si sursa de provenienta. Pentru anumite categorii de oficiali, declaratiile trebuie sa contina si cadourile primite. Spre exemplu, pe site-ul unui ONG american poate fi consultata declaratia de venit pentru anul 2003 a presedintelui George W. Bush. Astfel, potrivit formularului completat, disponibil la www.opensecrets.org, presedintele Bush a declarat cadouri precum „doua carti pentru Prima Doamna“, in valoare de150 de dolari, sau diferite unelte de pescuit. In Germania, sistemul de declarare si control a veniturilor este mai relaxat. In Bundestag nu exista obligativitatea declararii veniturilor parlamentarilor, decat daca ele depasesc suma de 3.000 de euro lunar, pe langa banii pe care parlamentarii ii primesc ca diurna de la stat. In acest caz, sursele precum si sumele trebuie declarate presedintelui parlamentului. Aceasta este numai o regula de conduita, pentru care nu era prevazuta vreo sanctiune. De asemenea, pana in 2002, tot la latitudinea presedintelui parlamentului era lasata si decizia privind declararea ocupatiilor suplimentare celei de demnitar. Lucrurile s-au schimbat o data cu scandalul Hunzinger-Scharping, din 2002, conform „Die zeit“, cazul a avut cel mai mare rasunet pentru ca a condus la demiterea lui Rudolf Scharping din functia de ministru al apararii. Acesta este doar unul dintre politicienii germani care au aparut in diferite scandaluri in legatura cu Moritz Hunzinger, manager de agentie de PR si un dealer foarte important in domeniul media. Legaturile stranse dintre acesta si politician au avut ca obiect printre altele publicarea unei carti, care, desi nu s-a realizat, a bagat in buzunarele celui din urma 72.000 de euro. De asemenea, si in Statele Unite, dar si in Franta, identificarea actelor de coruptie a dus la demiterea sau chiar trimiterea la inchisoare a vinovatilor. Franta s-a remarcat anul trecut printr-un scandal puternic care a condus la condamnarea pentru „folosirea functiei publice in interes personal“ a presedintelui partidului de guvernamant, Alain Juppe. Pentru Statele Unite, exista o lista de zeci de procese si condamnari ale senatorilor, congressman-ilor sau guvernatorilor care au fost anchetati pentru acte de coruptie. In Romania, singurele exemple concrete sunt cateva cazuri izolate. Dintre acestea, cele care amintesc publicului ca exista Parchetul National Anticoruptie (PNA) sunt nume precum Fanel Pavalache, procurorul Alexandru Lele sau celebrul Nicolae Mischie, care a fost arestat si apoi, surpriza, eliberat. Nu este de mirare. In lipsa unei modalitati eficiente de control al veniturilor si averilor, politicienii si angajatii publici vor avea intotdeauna posibilitatea sa gaseasca portite de iesire din sistem.

Nivelul coruptiei politice la scara mondiala

Majoritatea tarilor analizate se „lauda“ cu un nivel mediu sau ridicat al coruptiei politice. Romania se afla printre cele cu nivelul cel mai ridicat, la toate aspectele analizate.

Drumul incalcit al declaratiilor de avere

• Prima forma: Legea nr.115 din 16 octombrie 1996, „privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functii de conducere“. Analistii din domeniu au considerat-o o forma fara fond. Pana in anul 2003, aplicarea acesteia a fost mai mult arbitrara.
• In anul 2002 s-a desfasurat un lobby sustinut al societatii civile pentru adoptarea unei forme mai drastice a declaratiilor de venit. La presiunea acestora, dar si a Uniunii Europene, pentru a respecta un calendar politic, a aparut Legea nr. 161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.
• Potrivit analistilor, cea mai importanta modificare este introducerea declaratiilor de interese.
• Mai apar: Ordonanta nr. 40/2003 si Ordonanta nr. 24 din 2004, pentru modificarea si completarea Legii nr. 161/2003.
• Totusi, modificarile propuse de catre unele ONG-uri specializate, care ar fi condus la o imbunatatire a acestei legi, nu au fost cuprinse in nici un act normativ.
• In schimb, Guvernul a adoptat in 3 martie OUG nr.14/2005, privind modificarea formularelor pentru declaratia de avere si pentru declaratia de interese.
Formularele respective nu au fost adoptate de catre Senat. La data inchiderii editiei, dupa mai bine de o saptamana de la controversele din Senat, in Camera Deputatilor nu se luase in discutie Ordonanta.