Anul 2000 insemna pentru Moldova, in afara de ultimul an al mileniului, poate si ultimul an al existentei precarei sale economii de piata. Cu un varf de plata, anul acesta, a datoriei externe de 90 de milioane de dolari, Moldova nu s-a alarmat, bazandu-se pe banii ce trebuiau sa vina de la organismele internationale. FMI urma sa acorde un credit de 35 de milioane de dolari, Banca Mondiala, vreo 20 de milioane, iar din privatizare, Executivul estima ca va inhata 200 de milioane de dolari. Dar nu a fost sa fie. Refuzul comunistilor de a-si vinde tara – respectiv combinatele de alcool si tutun – a lasat Moldova in ceea ce e si chiar mai mult decat atat. Intre guvernul de la Chisinau si Fondul Monetar International, privatizarea intreprinderilor de vin si de tutun pare a fi fost ultima punte de legatura. Punte prea ingusta insa pentru a fi trecuta si de parlamentul moldovean, care a respins proiectul de lege privind privatizarea celor cinci combinate de vinuri si coniac, a celor sase fabrici de tratare a tutunului si a fabricii de tigarete din Chisinau.
Premierul Dumitru Braghis a anuntat deschiderea propriilor solutii. Chisinaul nu are de ce sa se teama, spune el, insirand ca pe mari descoperiri niste platitudini tocite de rostirea multor guverne, platitudini intre care optimizarea cheltuielilor bugetare pare sa fie piesa de greutate. Intr-o tara in care pensiile si salariile bugetarilor sunt greu de platit – chiar si atunci cand salariul minim abia ajunge la nivelul de doi dolari americani (18 lei moldovenesti), intr-un stat unde se supravietuieste vanzand in piete sireturi sau muraturi, optimizarea bugetului este o gluma proasta. La fel ca si cea a relansarii unor agenti economici, in lipsa unor investitori straini si a unei piete de desfacere, dar in prezenta unui Parlament dominat de comunistii care nu vor sa-si „vanda tara”. Sau macar ceea ce a mai ramas din ea. Caci Moldova, dupa desprinderea transnistrenilor, care au luat cu ei arhivele KGB, coniacul de la Cricova si majoritatea industriei Republicii, a ramas doar cu alcoolul si tigarile si cu cativa producatori modesti de textile. Nici macar Moldtelecomul, scos din nou la privatizare anul acesta, nu pare sa aiba sanse sa joace un rol major pentru bugetul Moldovei, dupa ratarile de vanzare de anul trecut. In plus, privatizarea retelelor electrice nu poate sa salveze nimic.
Actiunile la combinatele de vinuri le vor lua rusii
Starurile privatizarii au ramas in mod clar combinatele de alcool care, aflate in curtea guvernului, isi vor accelera degradarea prin lipsa unor investitii in retehnologizare. Ca sa nu mai vorbim de pierderea pietelor de desfacere: dupa cea vestica – determinata de lipsa promovarii, urmand caderea pietei estice – provocata de invazia produselor contrafacute si de contrabanda.
Jocul comunistilor de a pastra alcoolul la „bufetul” de stat pare sustinut de zvonurile care afirma ca Rusia – principala sursa de gaze naturale pentru Moldova – a cerut republicii achitarea datoriilor, in contul acestor livrari, prin actiuni la combinatele de vinuri.
Chiar daca Moldova se poate lauda la aceasta ora cu 200 de milioane de dolari in rezerva valutara, simplul gand al folosirii acestora pentru acoperirea datoriei externe te face sa iti pui problema unui risc major. „Nu cred ca se va intampla ceva pentru ca, de obicei, pe noi ne afecteaza doar crizele care vin din Rusia. Si apoi, se poate pune problema asa: Si daca nu platim datoria?
S-a mai intamplat sa nu respectam termenele, dar aceasta nu a fost o problema! FMI s-a intors de fiecare data. Nu trebuie sa ne nelinistim”, spune Vlad Bercu, redactor-sef al publicatiei „Observatorul economic”. Analistii economici moldoveni nu par impresionati de plecarea Occidentului. Nici comunistii, nici premierul. Gaura neagra din bugetul natiunii ramane ascunsa de lipsa si asa putinilor banuti din buzunarele fiecarui moldovean.