Din instinct, la început, iar mai apoi din comoditate, preferăm să percepem criza economică şi financiară ca pe o catastrofă. Pur şi simplu, ne este mai la îndemână să adulmecăm dezastrul şi să prevestim apocalipsa. Asta ne descarcă nervos, ne face mai deştepţi ş.a.m.d. Un anumit Fear Factor există, într-adevăr, în toată această poveste, iar greutatea şi efectele lui sunt cu mult mai consistente decât ne închipuim. Să ne amintim doar că orice criză începe cu un atac de panică generală; ba mai mult, nici n-ar putea ajunge la proporţiile prescrise de manual fără ca marea masă a actorilor pieţei să-şi modifice radical şi instantaneu comportamentul, ca la naufragiu. În anumite cazuri, cum este acela al românilor, care nu aveau în memorie o asemenea experienţă, Factorul Frică a părut că biruie mai greu, dar teorema a avut o demonstraţie cu atât mai strălucită: întâi ţipătul, abia apoi durerea. La noi, starea de criză a fost iniţial indusă mental, prin bombardamentul informaţional (cuvinte-cheie: declin, cădere, crah, prăbuşire etc.) despre seria de evenimente negre de peste Ocean, apoi şi din Occidentul european. O nelinişte surdă pulsa în timpanele publicului încă din octombrie trecut. În inerţia ei inocentă, piaţa autohtonă n-a reacţionat vizibil, în ciuda ştirilor repetate până la saţietate despre agonia bursei, provocată de replierea capitalului străin. (Cât despre exportatori, care începuseră deja să sângereze, şi-au rumegat frustrările, cum le e felul, cu maximă discreţie). Asiguraţi de politicieni, aflaţi pe atunci în plină campanie electorală, că abominabila criză abia de ne va smulge vreo doi fulgi din coadă, am petrecut, cu mai multă veselie şi cheltuială ca oricând, sărbătorile. Ne mai aducem însă aminte că ultima vacanţă ne-a stat niţeluş în gât. Ştiam, în fundul sufletului, că nu vom mai găsi lucrurile aşa cum le lăsasem. Ba unii dintre noi au descoperit la întoarcere că le scăpaseră nişte evenimente: băncile puseseră cep la credite, iar firmele plătiseră selectiv ultimele dări din 2009. De-acum, era clar că fiecare încearcă, pe tăcute, să-şi scape pielea. Astfel că, atunci când Guvernul a decretat panică generală, cam toată lumea ştia despre ce e vorba. Venise dumneaei, Criza.