Nu mai e ceva neobișnuit să vorbim despre închiderile afacerilor în urma pandemiei. Covid ne-a făcut să ne părăsim locul de muncă și să nu ne mai întoarcem. Virusul provoacă mai mult decât oricând un abuz de substanțe și supradoze de droguri, furia necontrolată în trafic și o creștere a ratei criminalității. Mai mult, Covid este motorul principal din spatele tuturor ordinelor executive, se arată într-o analiză semnată de Jon Sanders pe site-ul AIER.

Oamenii s-au obișnuit cât de arbitrar pare să se comporte Covid de la o zonă la alta. De exemplu, Covid nu face școlile din mare parte din Europa să se închidă, dar o face în mare parte din SUA. Oamenii acceptă fără să clipească această inconsistență. În unele țări, pandemia răspunde favorabil la tratamente despre care ni se spune că ar putea fi extrem de de riscante în America.

Covid nu a făcut să se închidă sălile de sport și barurile în unele state din SUA, dar a făcut-o în altele. Virusul știe chiar când mergi la masă. Uneori, Covid îți permite să respiri liber afară; uneori nu. Nu are probleme când oamenii se adună în număr mare pentru a se distra, dar există și excepții, cînd nu-i place. Se pare că acest Covid alege oamenii prezenți la aceeași adunare.

Virusul te vede când ai ieșit în oraș să mănânci și știe dacă protestezi. Un astfel de antropomorfism (atribuirea de însușiri și calități umane unor ființe non-umane, obiecte sau fenomene naturale/ supernaturale) este încurajat de autoritățile guvernamentale și de presă. Și de ce nu?

Drept consecință, oamenii au învățat să se comporte ca și cum Covid infectează atunci când cineva încalcă regulile. A fi infectat este văzut ca o consecință a păcătuirii în fața zeului Covid. Această gîndire simplistă alungă compasiunea umană față de cei care se îmbolnăvesc, cu excepția cazului în care e vorba de o persoană apropiată. Și atunci se aruncă vina pe presupușii răufăcători, mai ales pe cei anti-mască sau pe nevaccinați. Aceste idei absolut toxice distrug comunitatea socială și sfâșie structura societății noastre.

Virusul, însă, este un virus. Nu are nicio capacitate de raționament, nici un cod moral sui generis, nici un fel de simțire. Nu răspunde nimănui, nu poruncește nimănui, nu ascultă de nimeni, nu pedepsește și nici nu scuză pe nimeni.

Credința neștirbită este aceea că virusul închide întreprinderile și școlile, provoacă abuz de substanțe, impune ordine de urgență și așa mai departe. Și nicicum că oamenii sunt cei care aleg să închidă întreprinderi și școli, să se scufunde în alcool și droguri și să abuzeze de ordinele de urgență. Este un sofism în era Covid și este unul la care credeam că oamenii au renunțat până acum. Pentru că nu Covid-19 poate face aceste lucruri. Sunt rezultatul alegerilor individuale.

Ceea ce mass-media ratează constant, până la ignorarea deliberată, sunt alegerile altor persoane și efectele acestora. Este vorba de guvernanți, birocrați din domeniul sănătății publice, oficiali locali și chiar primari care au decis să ordone închiderea anumitor companii ca fiind „neesențiale” sau „prea periculoase”. Ei au decis să paralizeze afacerile cu limite de capacitate, restricții, măști, și orice alte măsuri arbitrare și capricioase pe care le-au impus în mod deliberat. Ei, și nu Covid, sunt responsabili pentru închiderea școlilor. (…)

Cu siguranță nu virusul îi obligă pe șefii de națiuni, state sau orașe să ceară vaccinarea anti-Covid-19 sau să-i priveze pe oameni de job-uri, de capacitatea de a călători, de a accesa servicii guvernamentale sau de tratamente de sănătate, de a face cumpărături, de a lua masa și de a se bucura de un concert. Dacă piloții de linie, medicii, asistenții medicali, ofițerii de poliție, pompierii și tot așa sunt concediați în toată țara – sau aleg să-și lase locurile de muncă sub amenințarea că vor fi concediați – pentru că nu s-au conformat cerinței vaccinării, nu se întâmplă că așa vrea virusul.

Pentru binele societății, să sperăm că acești lideri își dau seama de propriile alegeri și consecințele lor. Virusul nu îi face să-și impună preferințele asupra altora. În această pandemie, ca și în alte aspecte ale vieții, planificarea centrală de sus în jos va eșua mereu. Iar „Înțelepciunea mulțimilor” este un concept cel puțin la fel de vechi ca Aristotel care va funcționa.

De aceea, acum, cel mai bun lucru pentru societățile noastră este ca liderii să-și vină în fire și să restabilească respectul pentru alegerile altor oameni.