Falsificarea Istoriei prin voința politicienilor

Se scrie mult pe diferite teme și cercetătorii din domeniul studierii trecutului sunt prinși în războaie crâncene în jurul unor probleme controversate. Munți de articole și de cărți apar anual și pofta de afirmare a savanților nu este mai prejos de cea a politicienilor dornici să vadă numai ceea ce le place. S-a ordonat să se scrie despre faptele comise de Germania nazistă și ordinul a fost îndeplinit cu elan științific. Popularizarea tezelor lansate de centrele de putere s-a făcut prin manuale și articole din presă, televiziunea venind să amplifice asaltul asupra creierului colectiv.

Crimele naziste au fost descrise cu lux de amănunte și cele de pe teritoriul Uniunii Sovietice au fost prezentate detaliat și în mod repetat. Termenul de nazist a devenit sinonim cu nenorocirea pentru populațiile slave și politicienii vor ca această idee să nu dispară din gândirea maselor.

Specialiștii uită însă să spună cine a fost principalul vinovat pentru deschiderea drumului trupelor germane până la porțile Moscovei și ale Leningradului. Se repetă ideea că Wehrmacht-ul avea militari foarte bine instruiți și tehnică de luptă de înaltă calitate. Ofițerii sovietici nu erau instruiți în 1941 pentru că valorile fuseseră epurate din ordinul lui Stalin. Adevărul este că tocmai dictatorul de la Moscova a permis înaintarea tancurilor germane și toate nenorocirile care au urmat, dar nu prin execuțiile masive din anii premergători conflictului. Asasinul comunist n-a avut nici cea mai mică intenție să apere Uniunea Sovietică și a trimis armament pentru sprijinirea mișcării egalitariste la nivel planetar. Au fost trimise în Spania zisă revoluționară și republicană 806 avioane, 1.555 tunuri și 15.113 mitraliere. A întărit cumva apărarea lagărului socialist această expediere masivă la mare distanță? Sunt numai câteva categorii de arme și se vede că Stalin nu glumea când era vorba de revoluția mondială, de cucerirea întregii planete în numele comunismului. Nimic pentru popor, totul pentru ideologie!

Experimentul din Spania a fost interesant din punct de vedere politic și militar, dar n-a dat rezultatele dorite, comunismul fiind înfrânt în urma intervenției germano – italiene. A urmat o nouă campanie în Finlanda, o țară prea mică pentru a încurca planurile mărețe ale stăpânului de la Moscova al imperiului roșu. Calculele de pe hartă și hârtie erau perfecte, dar în teren trupele sovietice au avut pierderi grele. Documentele sovietice ieșite la lumină până în anul 1996 confirmau moartea a 72.408 militari și dispariția altor 17.520 pe frontul întunecat. Cum n-au fost nici în rândurile prizonierilor, înseamnă că și aceștia au murit. Alți 186.129 au fost răniți mai mult sau mai puțin grav. Gerul a făcut 13.213 degerați rău de tot. Actele oficiale nu sunt încă studiate complet și mereu ies la lumină noi și noi tragedii din Finlanda. Dacă luăm numai cifrele de mai sus drept exacte, trebuie să constatăm că Stalin a băgat în morminte sau în apele înghețate ale mării o armată întreagă. Nu se mai discută despre cantitățile de armament și muniție pierdute definitiv în pădurile înghețate.

Numai oamenii și armele din Spania și Finlanda ar fi fost perfect de folosit pentru apărare în 1941 în tranșee asemănătoare cu cele din prima conflagrație mondială. Calculele strategice au fost altele și a ieșit nenorocirea cumplită pentru locuitorii lagărului socialist. Propriul lider a deschis larg porțile invadatorului german și s-a ajuns la un pas de dispariția sistemului comunist.