Discuția s-a concentrat pe modul în care trăim astăzi, într-o realitate din ce în ce mai artificială, și pe cauzele care ne-au adus în această situație. Printre întrebările ridicate se numără: de ce modul nostru de viață a devenit atât de artificial, dacă responsabilă este tehnologia, prostia, sistemul sau clasa politică ineficientă, și care sunt marile probleme care au condus la starea actuală a societății.
Individul pierde teren în fața colectivului
O atenție deosebită a fost acordată schimbărilor intervenite în urma pandemiei recente, care au influențat percepția asupra individului și societății. Inițial, omul a fost văzut ca centru al creației, fiecare individ fiind important în mod unic, cu o valoare distinctă și recunoscută.
„Trecerea, mai ales bruscă prin pandemia aia pe care am avut-o, de la de la ecuația individului central. Dumnezeu în creație îl pune pe om în centrul creației Lui, după care omul de la Adamă încolo și toți din creația inițială trece la partea creșteți, vă înmulțiți și stăpâniți pământul. Fiecare om e individual, e important pentru Dumnezeu în parte.
S-a trecut de la asta la ideea de stup. Stup, adică aia pe care o vedeam prin filme sau despre care oamenii de știință ne spun că, de pildă, furnicile, albinele gândesc în ideea de stup. Adică toate au o gândire comună.
Am văzut prin filme SF și d-ăștia care apăreau că treceau la o chestie în care toți gândesc la unison, telepatic”, a subliniat Bogdan Comaroni în cadrul podcastului de pe canalul de YouTube „HAI România!”.
Pandemia a marcat o tranziție bruscă de la această viziune individuală la una colectivă
Pandemia a marcat o tranziție bruscă de la această viziune individuală la una colectivă, comparabilă cu gândirea „de stup” observată la insecte precum furnicile sau albinele, în care întreaga comunitate funcționează la unison, aproape telepatic.
Această schimbare a fost influentă și pentru politica modernă și pentru democrație. De la aproximativ 400-500 de ani încoace, spune Comaroni, individul a fost centrul atenției în drepturile fundamentale, având dreptul la exprimare, liberă circulație și participare politică. Drepturile omului se refereau, în esență, la individ, nu la colectivitate.
Pandemia a resetat aceste valori, accelerând o trecere către o mentalitate colectivă. Mulți așteptau un mare „reset” al societății, dar în realitate acesta a constat dintr-o serie de reset-uri mai mici, printre care și cel determinat de experiența pandemiei, care a avut un impact semnificativ asupra percepției asupra individului și a comunității.
„Problema este că, inițial, asta era foarte important pentru politica modernă, pentru democrație, Când mă refer la modern, zic undeva de la 500 de ani încoace, 400 de ani încoace era individul.
Individul avea dreptul la cuvânt, dreptul să aleagă, dreptul la exprimare, dreptul la liberă circulație. De aia se și chemau drepturile omului, individului, persoanei.
Nu erau drepturile oamenilor în general. (…) Pandemia a fost cea care a resetat asta. (…)
Lumea aștepta marele reset, numai că marele reset era compus din mult mai multe mici reset-uri care s-au petrecut parte din ele, iar asta a fost unul foarte important”, a subliniat Bogdan Comaroni.
Întreaga ediție a podcastului poate fi vizualizată aici.
