Din acest motiv, faptul că liderii celor două ţări s-au aşezat la masă pentru a discuta, a aborda problemele şi s-au înţeles asupra unui procedeu  denumit „mecanism comun” reprezintă o evoluţie importantă. Dar trebuie analizate şi diferenţele din discursuri şi care sunt sursele acestora.

De la parteneriatul model la parteneriatul NATO şi de apărare

În perioada Războiului Rece, bazat pe polarizare ideologică, relaţiile dintre Turcia şi SUA erau definite drept „Alianţă strategică”. Apoi, bazându-se pe conjunctura regională, „parteneriat consolidat” de către administraţia Clinton, iar mai apoi „parteneriat strategic”. Însă în timpul administraţiei Obama, când Biden era vicepreşedinte, aceste relaţii au fost denumite de însuşi Obama, în cadrul vizitei efectuate în Turcia, la 6 aprilie 2009, drept „parteneriat model”, scrie Hurriyet.

După primul mandat al lui Obama, relaţiile au început să se deterioreze. În perioada care a trecut din mandatul prezidenţial al lui Biden, care vine de la aceeaşi şcoală de gândire cu Obama, s-au înregistrat unele evoluţii importante:

China a devenit ţinta prioritară a SUA.

SUA au renunţat la poziţia de lider pe plan internaţional odată cu mandatul prezidenţial al lui Trump.

În această perioadă, Turcia a acţionat pentru interesele sale naţionale. Şi din acest motiv, interesele SUA şi ale Turciei au fost în contradicţie în numeroase şi importante probleme.

Relaţiile dintre cele două ţări, care în timpul administraţiei Biden au traversat o perioadă plină de turbulenţe, au fost catalogate „alianţă în NATO şi parteneriat în apărare” de către SUA, în urma ultimei întâlniri dintre preşedintele Recep Tayyip Erdoğan, şi preşedintele SUA, Joe Biden. Amintim că în declaraţiile făcute Turcia a pus accentul pe „Alianţa NATO şi baza parteneriatului strategic”. Putem spune că punctul de vedere al Statelor Unite reflectă „conflictul de interese şi problemele”.

Dar trebuie să atragem atenţia că în acest conflict de interese şi al problemelor existente între cele două ţări, SUA nu şi-au îndeplinit nici măcar angajamentele ca „aliat NATO”. Şi în special în ceea ce priveşte sprijinul acordat FETÖ şi YPG/PYD (Unităţile pentru Apărare a Poporului, aripa militară a PYD/Partidul Uniunii Democratice, aripa siriană a PKK-n.trad.).

Examenul F-16 al parteneriatului în apărare

Ştim că preşedintele Erdoğan a exprimat în mod clar şi transparent politicile Turciei, şi în primul rând îngrijorările privind securitatea naţională. Iar din declaraţia Casei Albe înţelegem că preşedintele SUA, Joe Biden, a amintit îngrijorările legate de sistemul S-400. Conform unui oficial de rang înalt din Statele Unite, în cadrul întâlnirii, Biden a spus că „în mod clar S-400 este o problemă”.

Iar Turcia i-a expus motivul pentru care  a fost nevoită să-l achiziţioneze, adică pentru că SUA nu au vândut /Turciei/ rachete Patriot… Iar acum relaţiile dintre cele două ţări sunt în faţa unui examen asemănător…

Turcia a lansat o cerere pentru a achiziţiona din SUA 40 de avioane de luptă F-16 şi 80 de kituri de modernizare.

Pentru avioanele F-35, Turcia a plătit suma de 1 miliard 400 de milioane de dolari. Amintind de aceasta plată, preşedintele Erdoğan a declarat jurnaliştilor: „În legătură cu această sumă, am discutat despre livrarea avioanelor F-16. Nu am văzut o atitudine negativă din partea lor în această problemă. Biden a spus:”S-ar putea să nu avem un rezultat în cel mai scurt timp. Ştiţi că trebuie aprobată şi de Camera Reprezentanţilor, şi de Senat. Situaţia este 50/50%, eu voi face tot ce îmi stă în putinţă.” Iar eu i-am spus: ”Sunt convins că veţi reuşi acest lucru şi din acest moment problema este la dumneavoastră”.

Congresul nu priveşte cu ochi buni Turcia, acest fapt nu este un secret. Însă atitudinea ireconciliantă a SUA a obligat Turcia să achiziţioneze sistemul S-400. Atitudinea ireconciliantă a Statelor Unite va împinge, vrând, nevrând, Turcia să caute alternative. SUA ar trebui să vândă Turciei avioane F-16, „partener NATO şi de apărare” aşa cum spunea Biden. Pentru a nu se declanşa o nouă criză şi pentru a îndeplini angajamentele prevăzute de parteneriat, mingea este în terenul SUA.