Gemul bunicii și problema TVA nu a fost o gafă. Dan Boabeș: Tehnic a avut dreptate, dar situația e mai complexă

Antreprenorul Dan Boabeș a explicat, într-o analiză detaliată, de ce afirmația șefului ANAF despre „gemul bunicii” inclus în calculul gap-ului de TVA este, de fapt, corectă din punct de vedere tehnic, dar greșit înțeleasă de public. Boabeș a precizat că metodologia folosită la nivel european pentru calcularea decalajului de TVA include autoconsumul gospodăriilor, însă impactul acestor produse este nesemnificativ. Cea mai mare parte a diferenței vine, susține el, din evaziunea fiscală și chiriile imputate statistic.

Dan Boabeș analizează deja celebra declarație a președintelui ANAF privind gemul făcut în casă și decalajul de TVA

Antreprenorul Dan Boabeș a explicat de ce afirmația șefului ANAF privind gemul făcut acasă de bunici – care ar fi inclus în calculul diferenței de TVA necolectat – este, de fapt, corectă din punct de vedere tehnic, dar interpretată greșit la nivel public. Boabeș a subliniat că fenomenul nu are legătură cu evaluarea Comisiei Europene, ci cu metodologia oficială folosită la nivel european pentru calculul așa-numitului „gap de TVA”.

Potrivit antreprenorului, acest indicator reprezintă diferența dintre valoarea totală de TVA pe care statul ar trebui să o încaseze dacă toate tranzacțiile ar fi corect raportate și sumele efectiv colectate. El a precizat că acest decalaj nu se referă exclusiv la evaziunea fiscală, ci include și componente structurale imposibil de colectat complet.

Deși exemplul cu „gemul bunicii” a fost tehnic corect, el a generat confuzie publică din cauza lipsei de context, consideră Dan Boabeș.

Gemul, doar o parte infimă din calcule

Dan Boabeș a explicat că, pentru a înțelege corect fenomenul, trebuie analizat conceptul de „Household Final Consumption Expenditure” (HFCE) – adică totalul bunurilor și serviciilor consumate de gospodării într-un an, incluzând și ceea ce produc și utilizează pentru consum propriu. În această categorie intră nu doar alimentele cumpărate, serviciile plătite sau chiriile estimate pentru locuințele proprii, ci și bunurile produse în gospodărie, precum gemul.

El a arătat că, în cazul gemului preparat acasă, TVA-ul neîncasat nu provine din ingredientele cumpărate – pentru care TVA-ul este deja plătit – ci din marja producătorului și cea a comerciantului care ar fi existat dacă produsul ar fi fost achiziționat din comerț.

Boabeș a estimat că impactul asupra gap-ului pentru un borcan de gem ar fi de cel mult un leu, în funcție de reutilizarea ambalajului și proveniența fructelor. Prin urmare, a susținut că această contribuție este nesemnificativă în raport cu alte componente mult mai mari ale decalajului fiscal.

„Imputed rents”, principala cauză a diferenței mari din România

Antreprenorul a explicat că România se află în fruntea clasamentului european în privința valorii HFCE, dar nu din cauza autoconsumului, ci din cauza așa-numitelor „imputed rents” – chiriile estimate pentru locuințele deținute de proprietari.

Conform metodologiei Eurostat, acest indicator este calculat ca și cum fiecare proprietar ar plăti chirie pentru locuința în care trăiește, pentru a permite comparații uniforme între statele membre.

În condițiile în care România are cel mai ridicat procent din Europa de locuințe aflate în proprietate – circa 95% – acest calcul introduce artificial în statisticile naționale o valoare mare a cheltuielilor gospodăriilor, deși în realitate respectivele sume nu sunt plătite efectiv.

Boabeș a menționat că, potrivit datelor oficiale, componenta de „imputed rents” reprezintă 19% din totalul HFCE în România, în timp ce media europeană este de doar 10%.

Evaziunea fiscală, cea mai mare parte a decalajului

În final, Dan Boabeș a detaliat structura generală a gap-ului de TVA din România, estimat la 31%. Din acest total, 21% provine din evaziune fiscală – o valoare de trei ori mai mare decât media Uniunii Europene, care este de 7%.

Alte 6% provin din autoconsum și chiriile imputate, în timp ce restul de 4% reprezintă scutiri legale, precum cele aplicate în domeniile educației și sănătății.

Postarea integrală a lui Dan Boabeș

„Șeful ANAF: „Gemul pe care îl face acasă bunica e calculat astăzi la gap-ul de TVA”… “asta ne-a evaluat Comisia”.

Este o afirmație care a activat tone de meme-uri, poate chiar mai multe decât o altă eroare de comunicare recentă – cea cu bancnotele de recuzită.

Șeful ANAF are, din punct de vedere tehnic, dreptate: da, gemul pe care îl face acasă bunica e calculat astăzi la gap-ul de TVA. Și nu pentru că așa ne evaluează pe NOI Comisia Europeană, ci pentru că așa este metodologia de calcul.

Dar, deși tehnic are dreptate, de fapt situația este următoarea și o explic detaliat:

Pentru început, să înțelegem termenii:

Gap-ul de TVA este diferența dintre cât TVA ar fi trebuit să încaseze statul dacă toată lumea ar plăti corect și cât TVA a fost efectiv colectat.

Gap-ul nu înseamnă în întregime evaziune. Are și o componentă structurală, pur și simplu necolectabilă.

HFCE – Household Final Consumption Expenditure (adică ceea ce consumă cetățenii)

Definiție simplă: totalul bunurilor și serviciilor consumate de gospodării într-un an, inclusiv ceea ce produc și folosesc pentru ele însele.

Și aici e inclus gemul. Dar nu numai. Hai să vedem din ce e compus:

1) Bunuri cumpărate

Alimente, îmbrăcăminte, mobilier, combustibili, electronice etc.

2) Servicii cumpărate

Transport, sănătate privată, educație privată, turism, restaurante, servicii personale etc.

3) Servicii de locuire imputate (imputed rents)

Valoarea „chiriilor estimate” pentru locuințele ocupate de proprietari — nu există tranzacție reală, dar e inclusă în statistici.

4) Autoconsum

Bunuri produse în gospodărie și consumate acolo (ex: gem, legume, construcții proprii).

Servicii furnizate gratuit sau subvenționate de ONG-uri către gospodării

De exemplu, servicii educaționale sau sociale.

Gemul se încadrează la punctul 4: adică dacă ai cumpăra gemul din comerț, ai plăti TVA. Dar tu cumperi ingredientele (pe care oricum plătești TVA), adaugi munca proprie și ai produsul final. TVA-ul neîncasat este, de fapt, cel generat de marja producătorului și marja comerciantului. Estimarea mea, la un borcan de gem, este că suma care contribuie la gap este undeva între 0,3 lei și 1 leu (în funcție de reutilizarea borcanului, proveniența fructelor etc.).

De ce totuși acest HFCE este mare în România (unde suntem în frunte, detașat)? Nu din cauza gemului, ci motivul principal este punctul 3 de mai sus: „imputed rents”.

Este o metodă aplicată la nivel european pentru a putea compara situațiile diferite din țări diferite. Conform metodologiei Eurostat / ESA 2010, se aplică „rental equivalence approach”: se calculează ca și cum toți cei care locuiesc ar plăti chirie. Institutul Național de Statistică raportează astfel suprafața totală ocupată de proprietari, se înmulțește cu valoarea medie pe metru pătrat și cu 12 (numărul de luni într-un an).

Însă România este numărul unu în Europa la deținerea în proprietate a locuințelor (un grad de 95%). Astfel, această abordare face ca un cost care nu există (chiriile aferente a 95% dintre locuințe) să fie inclus în cheltuielile gospodăriilor, alături de gem.

Componenta de „imputed rents” în total HFCE este pentru România de 19%, față de o medie europeană de 10%.

Bun, hai să vedem structura mare a gap-ului pentru România. Acesta este format din:

Total gap: 31%

Distribuția acestor 31 de procente este următoarea:

21% evaziune (față de media europeană de 7%)

6% autoconsum și imputed rents (față de media europeană de 3%)

4% scutiri legale (educație, sănătate)”, a scris omul de afaceri Dan Boabeș pe pagina sa de Facebook.