Europa produce tot mai multă energie verde, dar o parte se pierde. Soluția pe care UE începe să o testeze

Primul acord tripartit al Uniunii Europene privind stocarea energiei, semnat în luna iunie, pune bateriile în centrul strategiei de valorificare a unei cantități mai mari de energie produsă din surse regenerabile. Tehnologia este disponibilă și costurile au scăzut semnificativ în ultimii ani, însă dezvoltarea sa este încă limitată de regulile pieței, întârzierile privind conectarea la rețea, politica industrială și accesul la materiile prime necesare.

Pot bateriile să reducă pierderile de energie regenerabilă din Uniunea Europeană?

Acordul a fost stabilit după reuniunea Consiliului Energie din 26 iunie și reunește Comisia Europeană, miniștrii energiei din 22 de state membre, dezvoltatori de proiecte de stocare și energie regenerabilă, mari consumatori industriali de energie și instituții financiare, printre care Banca Europeană de Investiții.

Semnatarii și-au propus instalarea unei noi capacități de stocare cuprinse între 30 și 35 GW până în 2028, în timp ce textul de bază indică o țintă de 45 GW. Prin această extindere, ponderea stocării în raport cu cererea maximă de energie electrică ar urma să crească de la aproximativ 5% în prezent la 10%.

În acest moment, Uniunea Europeană dispune de aproximativ 55 GW capacitate de stocare instalată, în timp ce necesarul estimat pentru 2030 ajunge la circa 200 GW.

Creșterea energiei solare și eoliene pune presiune pe rețele

În spatele acestor obiective se află o problemă devenită tot mai vizibilă pentru sistemul energetic european. Extinderea producției de energie solară și eoliană a dus la apariția mai multor intervale în care energia are prețuri foarte scăzute, uneori negative, sau este oprită deoarece rețelele nu au capacitatea de a o prelua integral.

„În acest moment, vedem o mulțime de prețuri negative și multe reduceri de producție”, a declarat Walburga Hemetsberger, CEO al Solar Power Europe. „Acest lucru are un impact foarte negativ asupra afacerii” pentru sursele regenerabile de energie, a spus ea, adăugând că, fără baterii care să stabilizeze sistemul, „nu vom putea nici să ne atingem obiectivele privind sursele regenerabile până în 2030”. „Stocarea”, a susținut ea, este „singura modalitate prin care putem reduce structural prețurile, deveni mai rezilienți și ne putem dezvăța de combustibilii fosili”.

Datele privind evoluția costurilor susțin extinderea investițiilor în baterii. Se estimează că stocarea comercială și industrială pe bază de baterii se va tripla aproximativ, de la 9 GWh în 2026 la 24 GWh în 2028. În aceeași perioadă, acordurile de achiziție a energiei bazate pe stocare ar urma să crească de la 1,5 GW la 4,5 GW.

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie Regenerabilă, costurile bateriilor au scăzut cu aproximativ 93% între 2010 și 2024. Europa a instalat numai în 2024 sisteme noi de baterii cu o capacitate de 21,9 GWh, marcând al unsprezecelea an consecutiv de creștere record.

Bateriile trec de la soluție de rezervă la infrastructură energetică

Pentru Jacopo Tosoni, secretar general adjunct al Energy Storage Europe, bateriile au depășit rolul unei tehnologii utilizate doar ca rezervă și au devenit o componentă importantă a infrastructurii de rețea. „Până în 2030, vom instala de aproximativ 30 de ori mai multe baterii decât instalam acum doar cinci ani”, a spus el.

Unele state membre au început deja să adapteze regulile pentru a integra stocarea în sistemul energetic. Germania a introdus categoria juridică de „amplificatoare de rețea”, prin care bateriile sunt tratate ca infrastructură destinată îmbunătățirii utilizării rețelei.

În statele baltice, sistemele de stocare au avut rol de „plasă de siguranță” în procesul de sincronizare cu rețeaua continentală europeană, după decenii în care regiunea a fost conectată la sistemele energetice din Rusia și Belarus.

Tosoni a menționat și estimările Aurora/Amber potrivit cărora stocarea ar putea înlocui până la 60% din importurile de gaze până în 2030, cu economii de aproximativ 9 miliarde de euro pentru achizițiile de gaze. El a indicat și evaluările Centrului Comun de Cercetare, conform cărora o dezvoltare mai eficientă a stocării și existența unor semnale de piață adecvate ar putea reduce cu peste 60% costurile generate de congestiile rețelei asociate integrării energiei regenerabile, ceea ce ar reprezenta economii de aproximativ 100 de miliarde de euro.

Obstacolele rămân în regulile pieței și accesul la rețea

Acordul european recunoaște însă că rolul său este de a elimina barierele care împiedică utilizarea bateriilor la scară largă. Una dintre cele mai importante probleme este modul de funcționare a piețelor energetice.

În mai multe state membre, bateriile sunt încă supuse tarifelor de rețea și taxelor atât la încărcare, cât și la descărcare. Această abordare le tratează simultan ca producători și consumatori, ceea ce poate crește costurile proiectelor.

Piețele actuale nu recompensează întotdeauna toate serviciile oferite de baterii, precum asigurarea capacității, echilibrarea sistemului sau reducerea presiunii asupra rețelelor. Din acest motiv, numeroase proiecte depind de venituri pe termen scurt, care pot varia semnificativ.

Problema conectării la rețea adaugă o dificultate suplimentară. Stocarea este deseori inclusă în procese de planificare create inițial pentru producția convențională de energie. Lipsa unei clasificări clare privind rolul bateriilor, între producție și consum, poate face ca aceste proiecte să întâmpine aceleași întârzieri de autorizare și conectare precum noile capacități regenerabile, fără să fie tratate ca elemente de flexibilitate ale sistemului.

Politica industrială reprezintă o altă provocare. Uniunea Europeană a creat mai multe instrumente de sprijin, inclusiv IPCEI-uri, parteneriatul BATT4EU și Regulamentul privind bateriile. Cu toate acestea, Curtea de Conturi Europeană a arătat că blocul comunitar nu este încă pe traseul necesar pentru dezvoltarea unei industrii a bateriilor autosuficiente, din cauza deficitului comercial în creștere și a dependenței de celulele produse în Asia.

Materiile prime și dezvoltarea industriei europene

Walburga Hemetsberger a descris limitele acordului tripartit în ceea ce privește producția europeană de baterii: „Este un prim semnal important, dar nu este nicidecum suficient pentru a stabili un lanț complet de aprovizionare cu baterii în Europa.”

Ea a indicat viitoarea Lege privind Acceleratorul Industrial ca un instrument care „ar trebui să fie eficient”, dacă va defini „Fabricat în Europa” într-un mod suficient de restrâns pentru a susține producția realizată în Uniunea Europeană. Ea a precizat că dezvoltarea industriei aflate încă la început trebuie echilibrată între viteza de implementare și obiectivele de relocare a producției.

O problemă legată direct de această industrie este accesul la materiile prime. Datele Centrului Comun de Cercetare arată că Uniunea Europeană are o autosuficiență aproape inexistentă pentru grafit și un nivel redus de independență pentru litiu, cobalt și nichel. Ratele de reciclare rămân limitate, fiind de aproximativ 22% pentru cobalt și aproape zero pentru litiu.

Proiectele destinate asigurării aprovizionării prin Legea privind materiile prime critice și prin dezvoltarea unor noi capacități de exploatare sau procesare se confruntă frecvent cu opoziție locală. Organizațiile din industria stocării energiei, inclusiv Platforma de stocare în baterii a Solar Power Europe, solicită deja un Plan de acțiune dedicat la nivelul UE pentru stocarea în baterii, destinat reducerii diferenței dintre capacitatea actuală și necesarul estimat de 200 GW până în 2030.