O moschee nouă, imensă pentru a concura cu cele de la Mecca, de la Cairo şi de la Ierusalim. Acestea sunt ideile "mari şi nebuneşti" ale unui Recep Tayyip Erdogan pregătit să facă totul pentru a nu rămâne în istorie ca un simplu ministru, ci ca "noul sultan" al Marii Turcii. Nu întâmplător planurile sale sunt pe termen lung. Ele sunt studiate pentru a fi realizate în întregime până la fatidica dată de 2023, când se va sărbători primul centenar de la naşterea noului stat turc. Festivitate la care Erdogan contează să fie prezent. Şi mai ales să fie mult mai puternic.
Un centenar pe care vrea să-l sărbătorească din fotoliul de preşedinte, cu visul nemărturisit de a intra în istorie ca noul Suliman. Erdogan vrea să construiască o nouă moschee imensă, care va depăşi graniţele Istanbulului şi va acoperi o zonă de 15.000 de metri pătraţi, mare cât patru terenuri de fotbal, care pare făcută special pentru a umbri maiestozitatea edificiului sacru Suleimania construit de sultanul care a asediat Viena şi care a cucerit Bagdadul.
"Moscheea gigantă care va fi construită pe colina din Camhca a fost proiectată pentru a fi văzută din orice colţ al Istanbulului" a admis Erdogan la 29 mai când a anunţat costisitorul proiect.
În spatele incontestabilei megalomanii a lui Erdogan se ascunde în realitate ambiţia lucidă a unui fost primar al Istanbulului decis să transforme metropola în noul far al lumii islamice. Un far religios capabil să le întreacă pe cele de la Mecca şi de la Cairo şi să facă concurenţă proiectelor emirului din Qatar.
Cea mai faraonică şi ambiţioasă investiţie este cea a noului canal dintre Marea Marmara şi Marea Neagră, cu o lungime de 48 de kilometri, o adâncime de 25 de metri şi o lărgime de 150 de metri. Noul canal va găzdui traficul petrolierelor şi a navelor container care umple Bosforul. Un Bosfor destinat (în baza promisiunilor noului sultan) să se transforme într-o enormă piscină în care să se poată naviga în linişte cu ambarcaţiunile cu pânze, unde să se poată pescui şi care să fie un loc dedicat sporturilor acvatice.
În realitate, principalul obiectiv al proiectului ciclopic este acela de a îndepărta Istanbulul de intensul traficul maritim care reprezintă o ameninţare din ce în ce mai mare pentru oraş. Riscul unei coliziuni într-o "pâlnie" în care tranzitează anual 139 milioane de tone de petrol, patru milioane de tone de gaz lichefiat şi trei milioane de substanţe chimice este o autentică sabie a lui Damocloes suspendată deasupra capetelor a două milioane de cetăţeni.
"Ne pregătim- anunţă premierul- să construim canalul secolului – un proiect atât de mare încât nu poate fi comparat cu cel din Panama sau cu cel de Suez".
Însă dacă Istanbulul poate să-i treacă cu vederea un canal despre care nimeni nu ştie pe unde va trece, puţine persoane par a fi dispuse să susţină ideea unui al treilea pod suspendat între partea europeană şi cea asiatică a metropolei. Pentru o mare parte dintre urbanişti şi locuitori, acel nou pod deasupra Bosforului nu va face nimic altceva decât să atragă alţi şoferi şi alte maşini contribuind astfel la paralizarea definitivă a traficului urban.
"Aşa cum s-a întâmplat deja în cazul primelor două poduri, singurii care au avut de câştigat au fost speculatorii", obiectează Akif Burak Atlar, secretar la Camera pentru Planificare Urbanistică, referindu-se la armata de constructori din apropierea lui Erdogan care cer aprobarea proiectului.
Însă cireaşa de pe tort a capitolului ‘nebuniile sultanului’ o reprezintă noul aeroport destinat să inunde Istanbulul de turişti, de pelerini şi de oameni de afaceri. Se preconizează că va fi gata până în anul 2023, şi că va găzdui 150 de milioane de pasageri anual.
Graţie acestor "stoluri" de vizitatori sosiţi din Orient şi din Occident, noul Suleiman visează să conducă atât Europa, cât şi Asia. Fără să mai trebuiască să asedieze Viena.
SURSA: Rador