Erotismul lui Pascal Bruckner

ochii arsi de trupuri. Sub rochii, sub camasi, se aflau piei incredibil de catifelate pe care n-aveam sa le ating niciodata. Eram mai bolnav din cauza acestor fapturi innacesibile decat satisfacut de partenerele deja avute. Ma simteam ca un sarac asezat in fata unui miliardar, pantecele cel mai neinsemnat era pentru mine un lux de care eram lipsit. Aveam douazeci de ani, eram timid, iubirile-mi reale reflectau doar o infima proportie din dorintele mele“, marturiseste Pascal Bruckner in car

ochii arsi de trupuri. Sub rochii, sub camasi, se aflau piei incredibil de catifelate pe care n-aveam sa le ating niciodata. Eram mai bolnav din cauza acestor fapturi innacesibile decat satisfacut de partenerele deja avute. Ma simteam ca un sarac asezat in fata unui miliardar, pantecele cel mai neinsemnat era pentru mine un lux de care eram lipsit. Aveam douazeci de ani, eram timid, iubirile-mi reale reflectau doar o infima proportie din dorintele mele“, marturiseste Pascal Bruckner in cartea «Iubirea fata de aproapele», aparut anul acesta si sustinuta si de o sesiune de autografe la Bucuresti a autorului. In acest roman, scriitorul – filosof arunca in fata cititorului viata unui barbat de treizeci de ani, diplomat, casatorit cu o femeie frumoasa si bogata si tata a trei copii. In ciuda tuturor premiselor fericite, el aluneca intr-o viata de gigolo. De ce? Poate din placerea si dorinta de a oferi iubire… «Iubirea fata de aproapele» este o povestire bine temperata, care starneste simturile si care se foloseste de un vocabular erotic de o generozitate la fel de socanta ca imaginile create de autor in alte carti. Se spune ca editorul francez a eliminat scenele exagerate, scabroase chiar, dar textul ii poate face si asa pe unii sa se rusineze.