la nivel de declaratii politice.Perspectivele economiei mondiale denota, in viziunea FMI, caracterul inegal si fragilitatea cresterilor economice globale. Daca la nivel mondial FMI isi pastreaza aceleasi estimari, facute inca din primavara acestui an – 3,2% in acest an si 4,1% in 2004 -, pentru cele mai dezvoltate economii, deosebirile sunt semnificative. Pentru SUA, corectia este pozitiva, rata de dezvoltare calculata in prezent fiind de 2,6% pentru 2003, – in crestere fata de 2,2%, cat estimase anterior – si 3,9% pentru 2004, cu 0,3% mai mult. si Pentru Japonia cresterile sunt mai bune decat cele comunicate in aprilie, rata cresterii economice fiind de 2% in 2003 si 1,4% pentru anul viitor. In schimb, zona euro are parte de o reducere a estimarilor, rata de dezvoltare fiind de numai 0,5% in 2003 si 1,1% anul viitor.
Reuniunea la nivel de ministri de finante ai celor mai dezvoltate state (Germania, Canada, SUA, Franta, Italia, Japonia, Marea Britanie si Rusia cu statut de invitat), grup cunoscut sub numele de G8, desfasurata recent in Dubai, a fost consacrata coordonarii politicilor macroeconomice ale tarilor care domina peisajul economic mondial. Economistul-sef al FMI, Kenneth Rogoff, a subliniat ca imensele deficite ale SUA, 480 miliarde de dolari, deficitul bugetar pentru anul viitor, si deficitul de cont curent de 138,7 miliarde USD, pentru primele sase luni din acest an, reprezinta un pericol pentru stabilitatea economica la nivelul global. Momentul cand va trebui reechilibrat se apropie si, inevitabil, se va ajunge la o incetinire a cresterii economice si la o slabire a monedei americane. In acest scenariu defavorabil, euro se va aprecia din nou, ceea ce va afecta si mai mult competitivitatea produselor europene pe pietele externe. In plus, principalele valute din tarile asiatice sunt legate de dolar, exporturile provenite din Asia marind presiunea asupra stabilitatii economice din zona euro.
Problemele cu care se confrunta in prezent economia mondiala sunt: absenta unei politici valutare flexibile in Asia, slabiciunea dolarului american si deficitele publice din SUA, dar si ale principalelor economii europene: Franta si Germania. Unul dintre subiectele fierbinti l-a constituit tocmai politica valutara pe care o prcatica economiile asiatice. SUA au criticat Japonia pentru interventiile pe care le practica banca centrala nipona pentru a impiedica aprecierea yenului in raport cu dolarul.
Politica valutara a Chinei, criticata de restul lumii si China a fost critica din acelasi motiv, yuanul fiind mentinut la un curs care face concurenta puternica companiilor americane. De altfel, nu numai americanii sunt ingrijorati de cursul monedei chinezesti. Presedin-tele Bancii Centrale Europene, Wim Duisengurg, a avut o intrevedere cu omologul sau chinez tocmai pe aceasta tema, economia europeana resimtind la randul ei cresterea competitivitatii produselor chinezesti datorata in mare parte politicilor monetare. Comunicatul final a evitat nominalizarea unei tari, fiind preferata o formulare mai vaga, care prevede „necesitatea unei flexibilitati mai mari a cursurilor de schimb”. Desi China n-a fost nominalizata, toate statele participante la reuniune s-au raliat pozitiei Washingtonului: „Suntem toti beneficiarii sistemului financiar international care corespunde principiilor de comert liber, libertatea fluxurilor financiare si de cursuri de schimb intre principalele valute bazate pe legile pietei” a declarat John Snow, secretarul SUA al Trezoreriei.
Concluzia reuniunii din Dubai este optimista, FMI estimand ca economia mondiala este pe punctul de a depasi perioada de recesiune. Semnalele pozitive sunt cresterea bursiera inregistrata pe principalele piete internationale, cresterea increderii consumatorilor, conditii financiare mai bune, preturi stabile pentru petrol si inflatie care este tinuta sub control.
Esecul convorbirilor din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului, desfasurate in Cancun, Mexic, au subliniat insa decalajul existent intre natiunile bogate si cele sarace. Statele aflate in dezvoltare au solicitat un tratament echitabil in relatiile comerciale cu tarile dezvoltate in cadrul economiei globalizate. Razboaiele comerciale se poarta insa si intre principalele blocuri economice din lume. Uniunea Europeana ameninta cu represalii impotriva aplicarii in continuare in SUA a unei legi antidumping, datand din 1916. Comisia Europeana intentioneaza sa permita firmelor din EU sa actioneze in justitie SUA, daca li se aplica prevederi din legea antidumping americana, care a fost declarata ilegala de OMC in septembrie 2000. Anuntul vine in urma disputelor transatlantice privind cresterea taxelor vamale ale exporturilor de otel provenind din UE, ceea ce poate conduce la adoptarea de contramasuri pentru produse americanele livrate in Europa. Termenul acordat de UE pentru renuntarea la prevederile legii anti-dumping expira in aceasta toamna, in caz contrar amenintand cu sanctiuni, care vizeaza pana la patru miliarde de dolari, reprezentand importuri provenind din SUA, si care vor intra in vigoare incepand de anul viitor. Mingea se afla acum in terenul Congresului american, care a promis ca are in vedere revizuirea legislatiei.
Reuniunea de la Cancun a OMC, desi s-a soldat cu un esec, a pus in lumina problematica imenselor subventii, care se ridica anual la 300 miliarde de dolari, pe care statele dezvoltate le acorda propriilor fermieri, dezavantajand tarile sarace. Teoretic, tarile in dezvoltare ar trebui sa profite de avantajul lor din agricultura, dat de productia, terenurile si forta de munca mai ieftine. Insa pe langa subventiile directe pe care SUA, UE si Japonia le acorda propriilor producatori, sunt mentinute barierele vamale protectioniste si subsidiile destinate exporturilor. In acest mod, producatorii din tarile sarace sunt impiedicati sa-si exporte recoltele si, in plus, sunt concurati chiar pe pietele interne de exporturile subventionate.