Economia de piata se cere invatata

Cine a avut ocazia sa vada America la ea acasa a fost cu siguranta impresionat sa cunoasca o civilizatie mult diferita nu numai fata de a noastra, dar si fata de orice alta tara europeana. Premisele sunt asemanatoare, valorile sunt practic aceleasi, insa functionarea societatii americane este de cu totul alta natura: dinamismul, competitia si norma sunt cele trei legi care fac din America cea mai performanta civilizatie a erei moderne. Toate mecanismele societatii americane sunt construite in ac

Cine a avut ocazia sa vada America la ea acasa a fost cu siguranta impresionat sa cunoasca o civilizatie mult diferita nu numai fata de a noastra, dar si fata de orice alta tara europeana. Premisele sunt asemanatoare, valorile sunt practic aceleasi, insa functionarea societatii americane este de cu totul alta natura: dinamismul, competitia si norma sunt cele trei legi care fac din America cea mai performanta civilizatie a erei moderne. Toate mecanismele societatii americane sunt construite in acest sens si tot ce exista serveste perfectionarii lor: indivizi, comunitati, guvern, corporatii s.a.m.d.
Diferenta dintre lux, indestulare si confort
Am avut prilejul sa locuiesc timp de opt zile in casa unei familii apartinand clasei mijlocii, din Scranton, Pennsylvania, in cadrul unui Study Tour oferit prin programele de schimb international in domeniul educatiei (IEEP) de catre National Council on Economic Education (NCEE). Am invidiat bunastarea familiei Scahill, care traieste intr-o casa cu doua nivele, patru bai si toata aparatura electrocasnica pe care o vezi etalata prin cataloagele comerciale. Si am fost surprins sa constat ca, pentru niste oameni care au totul la indemana si pentru care aproape orice dorinta este posibila, duc o viata foarte chibzuita. Pentru americani, a trai bine nu inseamna nici lux, nici indestulare, ci un anumit fel de confort care iti da sansa ca maine sa traiesti mai bine. Singura lipsa pe care o resimtea uneori familia Scahill era ca nu are decat doua masini, dar asta fiindca fiul cel mare, Michael, implinise 18 ani, orasul era la vreo 25 km departare, iar in zona nu circulau trenuri sau autobuze.
Mai mult decat orice insa am admirat modul in care sotii Scahill isi cresc cei trei copii. Fiecare dintre ei stie sa-si poarte singur de grija, incepand cu Steve (12 ani), fiecare are in sarcina anumite treburi casnice si responsabilitati in familie, fiecare are propriul sau buget pe care si-l administreaza singur. Si fiecare se achita de obligatii fara greseala. Cu totii pleaca dimineata la treburile lor si se intalnesc seara la cina, care este un fel de ritual si cu care ocazie are loc si un fel de consiliu de familie. Si cu totii merg sambata, la ora 18,00, ca si duminica, la ora 8,00, la biserica, dupa cum nu au lipsit de la ceremonia confirmarii religioase a Andreei ori de la festivitatea de absolvire a liceului de catre Michael.
Fiul cel mare a terminat ca sef de promotie si a fost admis cu „bursa prezidentiala” la Universitatea din Boston. De la 16 ani, munceste si economiseste ca sa-si cumpere o masina. Dupa ce termina cursurile, in jurul orei 15,00, mai bine de jumatate din liceenii americani se duc la slujba, iar sambata si duminica lucreaza toata ziua. Ii poti vedea peste tot, servind in fast-food-uri si in magazine, spaland masini, carand lazi, livrand marfa pentru acasa.
Elevii americani se joaca de-a economia
Daca majoritatea tinerilor americani au un job part-time este nu numai pentru ca gasesc locuri de munca si sunt dispusi prin educatie la munca, ci si pentru ca au timp pentru asa ceva.
Scoala este altfel gandita decat in Romania si in multe state europene. Copiii merg la scoala nu pentru a fi indopati cu informatie academica, pe care mai tarziu o uita in proportie de 90% pentru ca nu le serveste la nimic, ci pentru a invata sa faca ceva concret si util. In plus, in scolile din SUA, totul se invata in clasa, nu tocind manualele acasa. Educatia economica este un exemplu stralucit in acest sens.
NCEE, care este o organizatie neguvernamentala a profesorilor de economie, cea mai inalta autoritate profesionala in materie, a dezvoltat instrumente complete si eficiente de educatie economica moderna si activa. Principiul este simplu ca oul lui Columb: toate lectiile sunt activitati practice modelate pe fenomene si mecanisme economice reale. Cele mai spectaculoase sunt simularile si jocurile cu roluri, ca de pilda: „Piata graului” (care este o incredibila reproducere, la scara redusa, a interactiunii spontane dintre cerere si oferta), „Fabrica de pizza” (prin care se invata notiunile de productivitate, cost marginal si profit marginal), „Dezechilibrul platilor: SUA si Germania” (balanta comerciala si de plati).
Jucandu-se cu lucruri serioase, implicandu-se si asumandu-si responsabilitati, dar si amuzandu-se uneori, tinerii americani isi exerseaza capacitatea de a opera cu concepte si formule economice, de a rezolva probleme din viata de toate zilele, de a participa la procese economice autentice. Iar daca se mai indoieste cineva ca ei invata astfel sa gandeasca si sa se miste corect si performant intr-un mediu real de piata, sa se uite putin la economia Statelor Unite.    

„Educatia copiilor americani se bazeaza pe anumite valori. Noi punem accentul atat pe colectivitate, cat si pe independenta personala. Vrem, de exemplu, ca ei sa invete valoarea banilor. Daca vor sa-si cumpere ceva, primul lucru pe care il afla este cati bani pot castiga intr-o saptamana muncind si cat timp trebuie sa faca economii pentru asta.
Foarte importante sunt si creativitatea, si capacitatea de a judeca singur. Copiii sunt invatati de mici sa ia decizii privind propria lor viata: iata, acestia sunt banii tai pe o saptamana, cum te gandesti sa-i folosesti? Ei invata de la varste fragede sa ia decizii, sa aiba responsabilitati, sa-si administreze interesele, sa se descurce in lumea din jurul lor.
In plus, punem mare pret pe priceperea individului de a face ceva si de a se perfectiona intr-un domeniu anume. Asta este mai important decat a avea bani sau studii superioare. Cel mai bun inginer, cand se duce cu masina la service, il lasa pe mecanic sa-si faca treaba, respectandu-i astfel profesionalismul si dandu-i credit deplin.
Educatia in tara noastra se face si prin diverse organizatii, asociatii, cluburi. Imi amintesc ca aveam 16 ani, eram membra a unui club de calarie si ne-am gandit sa facem alegeri: am facut campanii electorale, am colectat fonduri, am ales un presedinte si un vicepresedinte. A fost extraordinar! In felul acesta am invatat sa lucram in echipa, sa ne impartim sarcinile, sa organizam alegerile, sa ne descurcam pe cont propriu. Este altceva decat sa stai in clasa si sa asculti o prelegere despre „ce este democratia”. Nu-i asa?”