Este o zi tristă pentru România! Samoil E. Teleki, unul dintre cei mai buni medici dermato-venerologi de la noi din țară s-a stins din viață la vârsta de 72 de ani, pe data de 12 martie, în Râmnicu Vâlcea, oraș în care se naturalizase. Acesta ar fi suferit un infarct în somn.

Cine a fost Samoil Teleki?

Dr. Samoil Teleki s-a născut în Aiud, unde familia sa ajuns în anul 1949 cu domiciliul forțat, la fel ca multe alte familii de evrei. Facultatea a făcut-o la Cluj-Napoca, iar specializarea la București și la Craiova.

În cadrul unei emisiuni-portret de la TVR, în urmă cu mai mulți ani, a unui realizator TV de origine vâlceană, Diana Deleanu, dr. Teleki și-a povestit viața.

„Am fost primul în țară care a reușit să ajungă de la un Liceu Agricol la Facultatea de Medicină”, a spus el atunci.

De la Herskovits la Teleki

Asemănarea numelui de familie cu al celebrilor nobili maghiari Teleky nu este întâmplătoare, dar nu există nicio legătură de rudenie, avea să povestească despre istoria familiei dr. Samoil Teleki, în urmă cu mai bine de un deceniu, Mihai Eisikovits, din Baia Mare, pentru „Acum.TV”.

Povestea a început de la bunicul patern al medicului, după care a fost și botezat, Samoilă Teleki. La începutul secolului al XX-lea, pe vremea când acesta locuia în comuna Jucu – Cluj, supărat din cauza unor probleme cu hotarul proprietăților sale care se învecinau cu cele ale grofului Teleky și s-a dus până la Budapesta ca să-și schimbe numele de familie din Herskovits în Teleki, relatează stiripesurse.ro.

Ulterior, în 1920, s-a mutat în Gherla împreună cu familia, unde a ridicat o brutărie, a avut o fermă de vite și porci de rasă, pe care le exporta la Viena și Praga și a ajuns președintele comunității evreiești.

În 1932, a cumpărat izvoarele minerale tămăduitoare în afecțiuni gastrice din Stoiceni – Maramureș, precum și terenurile aferente pe care, după Revoluție, avea să le revendice nepotul său, dr. Samoil Teleki.

Din nefericire, nu au fost scutiți de persecuția la adresa evreilor. În 1940, bătrânul moșier a fost deportat alături de fiii săi pe frontul din Ucraina, iar în 1944, deposedat de bunuri, a ajuns cu soția și fiicele sale în ghetoul din Gherla.

Aici, a fost torturat pentru a spune unde a ascuns aurul, iar apoi deportat în lagărul de concentrare de la Auschwitz unde a și murit imediat cum ajuns.