29 august, ziua în care a murit marele actor și cupletist Constantin Tănase
Marele actor pe care l-a pierdut România. Constantin Tănase s-a născut la 5 iulie 1880, în Vaslui, fiul lui Ion Tănase, laborant de farmacie, și al Elenei, o femeie simplă care se ocupa de gospodărie.
Încă din tinerețe a manifestat o pasiune puternică pentru teatru, ceea ce l-a determinat să formeze o trupă de amatori. Primele reprezentații ale acesteia aveau loc în beciul casei, iar ulterior în hambarul locuinței, punând în scenă fragmente din piese precum „Meșterul Manole”, „Căpitanul Valter Mărăcineanu” și „Constantin Brâncoveanu”.
În Brăila, Constantin Tănase a legat o prietenie cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit, la vârsta de 18 ani, catedra din Cursești, Rahova, în condițiile în care urma să plece la studii în Belgia. Deși s-a descurcat relativ bine în rolul de învățător, Tănase a intrat în conflict cu directorul școlii și cu câțiva dintre colegii săi profesori.
În 1919, Constantin Tănase a înființat la București trupa de teatru Cărăbuș, prin care și-a propus să consolideze o tradiție de teatru de cabaret și revistă pe parcursul a două decenii. Această tradiție continuă și astăzi, mai ales prin activitatea Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, care funcționează în continuare la adresa fostului „Cărăbuș” de pe Calea Victoriei, 33-35, în centrul Bucureștiului.
La 28 ianuarie 1942, Tănase a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor.
Constantin Tănase a fost celebru pentru cupletele sale, care satirizau clasa politică de la acea vreme
Cupletele sale (cuplet – piesă muzicală cu conținut vesel sau satiric, de cele mai multe ori inspirat de actualitățile perioadei) erau extrem de apreciate de public, deoarece foloseau satira pentru a critica politicianismul, corupția și indiferența față de nevoile cetățenilor, creând un tip de divertisment care, dacă nu-i alina, măcar le oferea un mod de a „face haz de necaz”.
Un astfel de exemplu este cupletul „Dă, Doamne!”, care prezintă într-un mod comic și exagerat imagini ale unui viitor improbabil. Textul ironizează dorința oamenilor de prosperitate și satirizează utopiile sociale.
„Dă, Doaaamne!
Ce-o să fie o să fie
O să fie o bogăţie
Cu n-a fost şi nu mai este
Decât numai în poveste
O să fie un bairam
Ca-n sânul lui Avram
Şi de sus, măi, tam nesam
O să plouă cu salam
Dă, Doaaamne!
Ce-o să fie ce-o să fie
Straşnică minunăţie
Din fântâni va curge bere
Numai lapte şi cu miere
Pe ogoarele golane
O să crească macaroane
Şi pe oricare maidan
O să calci pe parmezan
Dă, Doaaamne!
Ce-o să fie ce-o să fie
O să fie-o grozăvie
Leul o să fie cât carul
Şi doi bani va fi dolarul
Şi-o s-ajungă americanii
Să cerşească gologanii
De-o să facă atuncea ei
Împrumut la noi în lei
Dă, Doaaamne!….”
Constantin Tănase a murit la București pe 29 august 1945. Au circulat zvonuri potrivit cărora actorul ar fi fost ucis de Armata Roșie invadatoare. Conform acestei versiuni, Tănase continua să joace în București, la un an după sosirea trupelor ruse, și ar fi fost ucis din cauza satirei sale la adresa soldaților ruși, care obișnuiau să „rechiziționeze” bunurile personale vizibile, în special ceasurile, pe care le cereau spunând „Davai ceas”.
