În cuprinsul noului Cod penal, un element de noutate îl repre­zintă şi infracţiunea de divulgare, fără drept, a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 din Codul penal.

Prin dispoziţiile acestui articol, a fost preluată, în formă modificată, infracţiunea de divulgare a secretului economic (reglementată de art. 298 din vechiul Cod penal), la care s-a adăugat infracţiunea prevăzută de art. 20 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

Varianta tip constă în dezvăluirea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte prin prisma atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane. Această faptă este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Faptele incriminate

O variantă atenuată a infracţiunii presupune transmiterea, fără drept, de informaţii secrete de serviciu sau nepublice, de către cel care ia cunoştinţă de acestea. În acest caz, sancţiunea este închisoare de la o lună la un an sau amendă. Potrivit art. 308 din Codul penal, sunt incriminate corespunzător şi faptele săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice care realizează un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora, cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public ori în cadrul unei persoane juridice. În acest caz, limitele speciale ale pedepsei sunt reduse cu o treime.

Cu titlu de exemplu, o primă variantă agravată a infracţiunii este incidentă dacă, urmare a faptelor menţionate mai sus, s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor. Pedeapsa aplicabilă este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis o infracţiune contra vieţii, închisoare de la 5 la 12 ani.

O altă variantă agravată a infracţiunii o regăsim prin raportare la art. 309 din Codul penal, în ipoteza în care faptele săvârşite au produs consecinţe deosebit de grave (au produs o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei), limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege majorându-se cu jumătate.

Informaţiile secrete de serviciu şi cele care nu sunt destinate publicităţii nu sunt determinate de Codul penal, acestea fiind definite de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Astfel, potrivit art. 15 lit. e) din această lege, informaţiile secrete de serviciu sunt informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. De asemenea, în conformitate cu art. 31, informaţiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului. Protecţia informaţiilor secrete de serviciu este reglementată de hotărârea Guvernului nr. 781/2002.

Informaţiile nepublice pot fi cele care au un caracter strict personal, confidenţial, care privesc viaţa personală, operaţiunile comerciale sau financiare ori documentele interne ale unei persoane fizice sau juridice care nu sunt destinate publicităţii etc.

Consideraţii privind infracţiunea de la art. 304 Cod penal

Divulgarea, fără drept, a informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice este inclusă în sfera infracţiunilor de serviciu. Spre exemplu, ar putea răspunde penal un fost angajat al unei companii care divulgă către un ziar, în scopul prejudicierii societăţii, informaţii privind preţurile practicate de fostul său angajator în raporturile contractuale derulate cu partenerii de afaceri. Ar putea fi pasibil de pedeapsă, de asemenea, angajatul unei societăţi care îşi încalcă obligaţia de fidelitate faţă de angajator şi divulgă către concurenţă anumite informaţii privind activitatea companiei. Astfel, obligaţia de a păstra confidenţialitatea cu privire la informaţii secrete de serviciu sau nepublice revine atât persoanelor care iau cunoştinţă de acestea prin prisma atribuţiilor de la locul de muncă (cum ar fi funcţionarii publici, reprezentanţii unei societăţi, angajaţii unei companii etc.), cât şi terţelor persoane care ajung să le cunoască prin orice altă modalitate, chiar în mod accidental. În caz contrar, pot fi afectate interesele sau activitatea unor persoane fizice sau juridice şi se pot produce prejudicii materiale sau de imagine acestora.

Te-ar putea interesa și: