Diferentele dintre tarile sarace si cele bogate dinamiteaza Organizatia Mondiala a Comertului

castigat sau au pierdut dupa acest nou esec al reuniunii Organizatiei Mondiale a Comertului?Fragila democratie promovata de o organizatie in care fiecare dintre cei 148 de membri dispune de drept de veto, aplicat pe baza unui principiu al consensului n-a rezistat in fata intereselor atat de divergente care se manifesta in sanul ei. Cel putin aceasta este concluzia unei analize aparute in cotidianul Le Monde. Aproape toata lumea considera acum ca este nevoie de o schimbare, in sensul de a lua in

castigat sau au pierdut dupa acest nou esec al reuniunii Organizatiei Mondiale a Comertului?Fragila democratie promovata de o organizatie in care fiecare dintre cei 148 de membri dispune de drept de veto, aplicat pe baza unui principiu al consensului n-a rezistat in fata intereselor atat de divergente care se manifesta in sanul ei. Cel putin aceasta este concluzia unei analize aparute in cotidianul Le Monde. Aproape toata lumea considera acum ca este nevoie de o schimbare, in sensul de a lua in considerare faptul ca o decizie sa se poata lua pe baza unui vot al majoritatii simple. Acest sistem pare a fi indispensabil pentru a evita paralizarea Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC). China si Cambodgia nu sunt chiar tari de acelasi nivel, macar daca tinem seama de numarul populatiei. si totusi, la OMC un chinez se poate considera egal cu un cambodgian. Aceasta problema aparent banala este cea care, fara indoiala, a dat mare bataie de cap constructiei Europei unite. In fapt, Europa nu a fost niciodata confruntata cu dificultatile de la OMC de astazi. Pentru ca tarile mici nu vor sa dea un cec in alb celor mari, o ordine democratica supranationala nu este acceptata, iar principiile luate in calcul pentru conducere si reprezentare alterneaza intre cel al populatiei si cel al statului. La numarul populatiei se adauga evident principiul bogatiei. Accesul pe piata americana nu reprezinta deloc acelasi lucru precum cel pe piata indiana. Importurile indiene sunt de 20 de ori mai mici decat cele ale SUA. Este dificil de conciliat in aceste conditii idealurile democratice cu realitatea raportului de forte. O tema importanta a intalnirii de la Cancun a fost legata de diversitatea asteptarilor in materie de liberalizare comerciala. In domeniul agricol, care a fost centrul negocierilor de la Cancun, Brazilia a vrut sa creeze o coalitie de 21 de state care sa se opuna subventiilor europene si americane. Brazilia a dorit sa profite de avantajele comparative pe care le detine in ceea ce priveste materiile prime agricole pentru a forta portile pietelor americane si europene. tarile sarace din Africa nu au impartasit toate ideile „grupului celor 21”, chiar daca faceau parte din el. Daca nu s-au impacientat atunci cand brazilienii au cerut eliminarea subventiilor europene si americane, africanii au vrut sa-si protejeze piata interna si in acelasi timp ar fi dorit un tratament preferential pentru produsele lor pe pietele americane si europene. Asadar, chiar in interiorul „grupului celor 21” existau opinii diferite, India, de exemplu, fiind mai „liber-schimbista” decat Brazilia in ceea ce priveste materiile agricole.tinand cont de aceasta diversitate de opinii, nu a mai mirat pe nimeni ca negocierile au capotat. A existat o diferenta fundamentala fata de negocierile precedente. Cele trecute s-au purtat sub zodia concesiilor reciproce: tarile bogate s-au angajat sa liberalizeze comertul cu textile si au obtinut, in schimb, concesii in materie de servicii financiare. Fiecare a facut un compromis intr-un sector, pentru a obtine ceva in schimb in alt domeniu. In cazul Cancun, agricultura a ajuns rapid in centrul dezbaterilor. Negocierile si-au schimbat tonul devenind ceva in stilul: „agricultorii nostri impotriva agricultorilor vostri”. si totusi, a existat si un exemplu de morala publica atunci cand americanii si europenii s-au angajat sa reduca cu 300 de miliarde de dolari subventiile acordate agricultorilor din tarile lor in beneficiul fermierilor din lumea intreaga. Un caz flagrant de absenta a simtului moral este situatia bumbacului. Cei 25.000 de cultivatori americani au contat mai mult decat cei africani, chiar daca acestia din urma sunt mult mai numerosi. Au fost si alte subiecte de negociere in materie de reguli de concurenta sau de investitii pe care Comisia Europeana a dorit sa le deschida. Dar aceste teme au fost abandonate in ultima clipa pentru ca nu au avut sustinerea nici unui grup de interese care sa faca lobby in domeniul agricol. Dupa esecul de la Cancun, negociatorul american, Robert Zoellick, a concluzionat in Financial Times ca viitorul Americii este de a semna acorduri bilaterale cu tarile care isi doresc sa faca acest lucru. Este clar cel mai rau lucru care se putea intampla la Cancun. Fara umbrela OMC, forta de negociere a statelor mici va fi extrem de redusa.Cele 2,5 miliarde de oameni foarte saraci, conform studiilor facute de Banca Mondiala, conteaza mai putin in comertul mondial decat, de exemplu, Olanda. Pentru tarile sarace singurul lucru care conteaza este de a avea acces la comertul international, de unde in acest moment sunt excluse. Reciproca nu este valabila: pentru tarile bogate accesul pe aceste piete este un obiectiv secundar. Ele ar dori sa faca tot ce este posibil pentru a simplifica negocierile, acordand celor saraci beneficiile propuse in cadrul OMC, fara insa a prelungi aceste angajamente si pentru alte tari. Intelegerea diferentei de interese dintre tarile bogate si cele sarace nu este decat punctul de plecare pentru ca OMC sa ajunga ceea ce ar trebui sa fie.