Ultimul lucru pe care am să-l fac, chiar dacă noua poziţie de consultant m-ar plasa într-o oarecare măsură într-o asemenea poziţie, este să dau sfaturi pe vreme de criză. Sintagmă cu „… vara sanie şi iarna car“ este valabilă mai mult ca niciodată, aşa că sfaturile pot fi tardive. Companiile mari ştiu nu numai să-şi construiască un business modular flexibil în perioade de creştere sau de declin, ci şi care sunt mecanismele-cheie şi, mai ales, oamenii-cheie care trebuie activaţi când mediul devine mai puţin prielnic. Mulţi antreprenori învaţă însă acum despre ce anume ar fi trebuit să prevadă şi despre parametrii care sunt relevanţi pentru afacerea lor. Învăţarea empirică este cea care se sedimentează cel mai bine, dar preţul plătit este şi cel mai mare atunci când înveţi „văzând şi făcând“. Multe companii s-au repoziţionat cu ambalaje mai mici pentru a-şi menţine consumatorii, cu oferte des întâlnite în anii ’90, de genul „cumperi unul, primeşti unul gratuit“. Băncile au trecut de la încurajările de consum la cele de economisire, fabrici sunt închise şi producţia se concentrează, pentru a menţine rata productivităţii. Antreprenorii din Est şi, implicit, cei români, învaţă şi ei ce înseamnă să fii pregătit indiferent de turnurile pe care le poate lua economia. Iar asta este partea bună a perioadei pe care o traversăm, cu regret pentru victimele colaterale. Mai puţin evidente însă îmi par învăţămintele autorităţilor în aceste vremuri. Fac eforturi să înţeleg că este greu de disociat campania electorală de exerciţiul guvernării. Chiar şi simpla enumerare (pentru că acesta este stadiul real) a măsurilor anticriză are un pompos iz electoral. Realizez din nou că politicul va fi tras în sus de economic. Cel puţin antreprenoriatul îmi confirmă aproape zilnic, prin exemple concrete, că învaţă. Chiar şi împiedicat, chiar şi nesprijinit. Este singurul cârlig care mă ţine agăţat de viitor.
Dragoş Dinu, partener, Link Resource
