Valorile mobiliare sunt acțiunile și obligațiunile emise de societățile listate la bursă.

În mod tradițional, tranzacționarea la bursă a valorilor mobiliare se realizează prin agenți de bursă, persoane autorizate care trebuie să respecte reguli de conduită și cerințe legale, cum ar fi principiul protecției investitorilor.

Chiar dacă nu este ferit de abuzuri, manipulări și evenimente de tip lebădă neagră, sistemul clasic de tranzacționare la bursă oferă un grad destul de mare de onestitate, stabilitate și trasabilitate.

De mai mult de 10 ani, însă, pe piețele mari de capital se utilizează algoritmii pentru volumele foarte mari de tranzacții cu valori mobiliare.

Tranzacțiile la bursă prin algoritmi se derulează la viteze uriașe. Se numesc High Frequency Transactions (HFT). Sunt operațiuni de vânzare-cumpărare-revânzare care se efectuează automat în nanosecunde, în volume și cicluri care se calculează în milioane de tranzacții pe zi. În mod evident, conceptul de acord de voință și cel de negociere devin superflue în atari condiții. Practic, investitorul și agentul de bursă nu mai sunt „prezenți” în acest joc algoritmic.

Volumele foarte mari de tranzacționare pot crea iluzia lichidității și, mai ales, pot genera fluctuații majore ale titlului tranzacționat și chiar ale pieței.

Iluzia unei piețe foarte lichide pentru un titlu anume sau pentru un segment al pieței poate manipula și induce în eroare investitorii (mici sau sofisticați, deopotrivă), dar această lichiditate poate dispărea instantaneu în momente de stres. Ordinele apar și dispar extrem de rapid, ceea ce poate duce la fluctuații masive de preț, atât în sus, cât și în jos. De aici volatilitatea extremă și distorsionarea mecanismelor obiective de formare și evoluție a prețului, care nu mai reflectă valoarea, ci viteza și strategia algoritmilor.

Este de reținut că 50% din volumul tranzacțiilor pe piața de acțiuni din SUA este rezultatul tranzacțiilor de mare frecvență executate de algoritmi*.

Pentru Uniunea Europeană, tranzacțiile de foarte mare viteză antrenează riscuri majore de fragmentare a pieței și de segregare a investitorilor.

Euro digital ar urma să fie o monedă programabilă, tranzacționabilă aproape instantaneu, direct între participanți, fără intermediari tradiționali. Dacă acest sistem digital va permite tranzacții de tip high frequency, vor apărea riscuri similare cu cele observate pe piața de capital.

Dacă achizițiile, schimburile și plățile or să poată fi executate algoritmic, la viteză foarte mare, piața bunurilor și serviciilor va fi dominată de actori automatizați, iar nu de consumatori reali. De altfel, așa-zisele contracte smart (inteligente) elimină atât consimțământul participanților la derularea efectelor contractului, care intervin automat, cât și eventuala intervenție a justiției pentru a verifica validitatea, legitimitatea contractelor și consecințele potențiale dăunătoare ale executării contractelor. Cu o asemenea arhitectură, contractele nu vor mai fi „legea părților”. Contractele vor fi deus ex machina…

Algoritmii care operează cu euro digital ar putea crea micro-bule, variații rapide de preț sau strategii speculative care nu reflectă cererea și oferta reală de produse, servicii și bani.

Un sistem al euro digital manevrabil ultra-rapid poate părea eficient și stabil, dar în momente de stres (panică, atacuri speculative, erori de algoritm) retragerea simultană a lichidității poate genera șocuri sistemice.

Lecția bursei este clară: viteza fără reguli poate crea eficiență pe termen scurt, dar instabilitate pe termen lung.

În loc de o economie coerentă, bazată pe interacțiuni umane și decizii economice clasice, raționale, am putea ajunge la o bizară competiție între economia „umană” și economia algoritmică, adică o economie deus ex machina, unde viteza și accesul tehnologic devin principalele avantaje competitive.

Deus ex machina nu suferă competiția, ci o elimină cu totul.

Într-o epocă în care tehnologia promite eficiență absolută, lecția piețelor financiare arată că accelerarea fără limite poate însemna și pierderea controlului. Dacă moneda digitală va replica mecanismele tranzacțiilor de foarte mare frecvență, miza nu va mai fi doar volatilitatea bursieră, ci stabilitatea întregii economii reale.

Material platit de ECR GROUP din Parlamentul European