Politica internă, dar și cea internațională, sunt un amestec vâscos și toxic de ipocrizie și interese

Îmi pare rău pentru sufletele sensibile din România, dar pe ucraineni (aflați în război, repet!) îi doare fix în pălărie de pelicanii și egretele din Deltă, cu atât mai mult cu cât respectiva Deltă nu este pe teritoriul ucrainean.

Se pune problema creșterii vitezei de transport și a volumului de mărfuri de importanță strategică pentru efortul de război? Se pune! Orice responsabil al guvenului de la Kiev va pocni din călâie: „Am înțeles! Se execută! Întocmai și la timp!”

Aș vrea să spun tinerilor că, după 23 August 1944, când Armata Română a întors armele împotriva Germaniei, lozinca sub care s-a acționat până la sfârșitul războiului a fost: „Totul pentru front, totul pentru victorie!” De ce ar judeca altfel, azi, ucrainenii?

Scandalul public declanșat zilele trecute este, scuzați termenul, doar o flatulație, întrucât, dacă facem un minim efort de documentare, în aprilie 2022, Poliția de frontieră Chilia, informa MAI și MAE că pe Bîstroe se derulează lucrări de dragare/adâncire. Faptul că MAE, mai cu seamă, nu a dat niciun răspuns timp de aproape un an, înseamnă că, pur și simplu, fusese informat – probabil de la Kiev sau din altă capitală străină – și că nu trebuia să reacționeze, din rațiuni de realpolitik!

Bun, nu putem exclude nici varianta prostiei simple, dar hai să acordăm autorităților române măcar circumstanța atenuantă a secretului de război.

Scandalul a pornit, conform publicației Puterea, pe 9 februarie, de la o întâlnire inițiată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu reprezentanți ai MAE, MMAP, ARBDD și ai administrațiilor fluviale. Ulterior, ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu (PSD), a relatat presei, într-o conferință, că Ucraina efectuează lucrări de dragare/adâncire și, de aici înainte, totul a devenit un scandal public!

Este de subliniat că nici președintele Iohannis, nici premierul Ciucă, nici miniștrii de Externe, de Interne și de la Mediu nu au suflat o vorbă!

Mai mult, Ambasada Ucrainei de la București a reacționat cu tupeu, afirmând că informațiile respective sunt minciuni difuzate de propaganda rusă. Dacă nu era însuși Ministerul ucrainean al Infrastructurii care să recunoască, oficial, pe 19 februarie, adâncirea canalului Bâstroe de la 3,9 la 6,5 metri, probabil că în instituțiile statului român s-ar fi păstrat tăcerea.

Se pune întrebarea: de ce s-a întâmplat asta și de ce acum?

Există cel puțin trei factori (plus încă unul, ca la mușchetari!) care au acționat, probabil, simultan și independent.

Primul este nemulțumirea din ce în ce mai mare a unor agenți economici români, din Republica Moldova, dar și din Polonia, Ungaria și alte state europene, vizavi de concurența neloială pe care o fac produsele ucrainene (mai ales agricole) scutite de taxe vamale. Este cel mai important și cel mai dureros factor, întrucât minează grav, pe termen cel puțin mediu, economiile țărilor în cauză. Acești agenți economici au uzat de influența pe care o au pentru sensibilizarea decidenților via opinia publică.

Al doilea factor este cel electoral. Scandalul a fost declanșat de un ministru PSD și primele reacții vehemente au fost ale liderilor social-democrați, dar nu din Guvern, ci din Parlament. Țintele sunt premierul, ministrul de Interne și ministrul de Externe. În mai, se așteaptă (fără să fie sigură!) rotativa la guvernare și, din punctul de vedere al PSD, nicio presiune asupra liberalilor nu e inutilă.

În fine, nu putem exclude și influența rusă. Am fi naivi să credem că Rusia nu profită de bâlbâielile și coteriile din politica românească, mai ales că în cazul de față este o ilegalitate vizibilă din avion (la propriu!).

Al patrulea factor, despre care voi discuta în materialul viitor, întrucât este o temă în sine, este legătura cu Transnistria și Republica Moldova.

Să revenim!

A zecea zi după scripturi, s-a îmbățoșat și MAE! Adică, pe 20 februarie, după ce oficialii de la Kiev recunoscuseră adâncirea canalului, ambasadorul ucrainean a fost „invitat” la MAE, pentru „discuții de clarificare”. Evident, ambasadorul nu a recunoscut încălcarea, de către partea ucraineană, a legislației care reglementează lucrările pe brațul Chilia și pe canalul Bâstroe. Și a rămas ca în tren…

Aș vrea să subliniez că, în situații similare, un stat puternic și independent nu îl „invită”, ci îl „convoacă” pe ambasadorul statului vizat. Și nu se poartă „discuții”, ci i se înmânează „un protest”, eventual cu specificarea unor măsuri de retorsiune, în cazul în care situația nu este rezolvată favorabil.

Ce se va întâmpla?

Câinii latră, ursul trece! Ucrainenii își vor vedea de treabă în continuare, ongiștii români vor mai schelălăi timid câteva zile, pesediștii vor ajunge să conducă guvernul și vor găsi altă diversiune media, Bruxelles-ul va recomanda un studiu de impact care va dura trei ani, iar Delta va deveni un fel de pustiu, unde, ici-colo, doar pâlcurile de stuf și sălciile vor aminti de canalele și lacurile de pe vremuri.

România este un stat slab, cu o clasă politică ipocrită și lacomă, care nu acționează decât în interesul propriu. Nemulțumirile publice, așa cum este și cea legată de Deltă, sfârșesc în tăcere, fără nicio schimbare. Fractura între guvernanți și popor se adâncește și, din păcate, ea nu (mai) e observată nici măcar cu instrumentele sociologice, care ajung să pună doar întrebările la care se răspunde teleghidat. La un moment dat, însă, totul se plătește!