politica a partidului aflat la guvernare, va naste controverse puternice. Avem doua variante: sa iertam sau sa acceptam incapacitatea de a dovedi evaziunileRomania se afla, astazi, in imposibilitatea de a controla modalitatea in care o persoana fizica isi dobandeste averea. In 45 de ani de comunism, evidentele primariilor si ale Fiscului se bazau pe bunurile supuse impozitarii, respectiv pe unitatile platitoare de impozite pe salarii. Mai mult, evidentele autoritatilor locale erau minime, in conditiile in care proprietatea privata fusese, in timp, restransa. Ca urmare, dupa anii ‘90 o data cu introducerea impozitelor locale, dar si a impozitului pe venitul global in 1999, dosarele stufoase au inceput sa se adune din ce in ce mai mult. In privinta Ministerului Finantelor, evidenta veniturilor castigate intr-un an de o persoana fizica dateaza din anul 2000. „Pana in 2000, Fiscul stia ca o companie platea la capitolul impozit pe salariu o suma corespondenta unui anumit numar de salariati. Dupa introducerea impozitului pe venitul global avem evidenta pe persoane fizice platitoare de impozit pe salarii sau pentru alte venituri incluse la impunerea globala – chirii, activitati independente, investitii, activitati agricole, pensii“, a declarat Robert Hofnar, director general in cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Astfel, Fiscul stie cat a castigat o persoana intr-un an si ar putea sa conteste sau sa confirme sursele financiare necesare obtinerii unor bunuri de catre acea persoana. Cea mai mare problema in incercarea autoritatilor de a controla corectitudinea unui cetatean roman este aceea a evidentei legata de bunuri – case, masini si terenuri. Evidenta acestora exista la autoritatile locale, unde se platesc impozitele aferente. Astazi, primariile nu au capacitatea de a verifica daca o persoana fizica detine un apartament in Bucuresti si unul in Galati, plata impozitelor pentru respectivele bunuri facandu-se pe baza evidentei locatiilor si pe raspunderea proprietarului, neexistand o baza a proprietatilor fiecarui contribuabil. „Un sistem integrat de evidenta pe platitor la administratiile locale este foarte necesar, nu numai pentru a ajunge sa controlam si sa stim modalitatile de dobandire a averilor, ci pentru a avea o coordonare a politicilor fiscale si locale“, a declarat Victor Giosan, secretar de stat in cadrul Secretariatului General al Guvernului. Conform acestuia, pentru a schimba sistemul actual din cadrul primariilor este necesar un act normativ, initiativa legislativa apartinand Ministerului Finantelor si Ministerului Administratiei si Internelor. Concret, este nevoie de o lege prin care primariile sa fie obligate sa comunice Ministerului Finantelor situatia impozitelor locale platite de fiecare contribuabil pentru proprietatile detinute. Fara aceasta, neconcordantele intre veniturile obtinute si avere nu vor putea fi dovedite.Presupunand ca se va ajunge in punctul in care autoritatile locale vor avea evidente pe platitorii de impozite aferente unor bunuri detinute pe intreg teritoriul Romaniei, iar Fiscul va avea baza legala pentru a actiona dupa ce compara veniturile cu bunurile detinute, ramane de rezolvat un alt aspect, in realitate cel mai sensibil – momentul trecerii la fapte. Astfel, organele de control ale Ministerului Finantelor constata un caz de evaziune fiscala din partea unui persoane fizice si trimite la Politie dosarul, iar, in urma cercetarilor, Parchetul sesizeaza instanta pentru a obtine o condamnare. In acest moment, acuzatul are ocazia sa se apere si foloseste o arma greu de doborat: evidenta activitatii parintilor inculpatului, a bunicilor si a altor rude „filantroape“ care au donat invinuitului sume de bani, mosteniri de case sau terenuri. Nici Fiscul si nici Politia nu au evidenta banilor sau a imobilelor detinute de o persoana fizica in Romania, in perioada comunista. Judecatorul, indiferent cat de mult ii vor fi sfidate logica si bunul simt, nu va reusi prea repede sa combata fraze de genul: „mi-a dat matusa din strainatate/am primit o mostenire de familie“. Ca urmare, autoritatile au doua variante: stabilesc un moment T zero in care fiecare cetatean roman declara pe proprie raspundere toate bunurile detinute, moment in care sunt exonerati de orice suspiciune din partea statului referitoare la legalitatea cailor de dobandire, sau asteapta inca 50 de ani, perioada in care si Fiscul si autoritatile locale vor avea suficiente date legate de veniturile castigate de trei generatii ale aceleasi familii. In ambele cazuri se pune problema moralitatii. Alegerea unui moment T zero ar presupune pe de o parte recunoasterea de catre organele de control a tuturor ilegalitatilor petrecute in ultimii 15 ani si pe de alta parte ar fi folositoare pentru controlul ulterior al persoanelor aflate astazi in jurul varstei de 25-30 de ani. Alegerea celei de-a doua variante este la fel de sensibila, pentru ca ar presupune mari controverse legate de intentia voita a autoritatilor de a sterge cu buretele activitatea actualilor evazionisti. La mijlocul lunii ianuarie 2005 a fost pentru prima oara in istoria post-decembrista a Romaniei cand un reprezentant guvernamental a abordat aceasta tema. Vicepremierul Adriean Videanu spunea atunci ca anul 2005 va fi „momentul zero“ pentru depunerea declaratiilor de avere pentru fiecare cetatean al Romaniei. „Daca se doreste evaluarea averii cuiva, acest lucru nu se poate intrucat nu exista elementul de referinta. Zona de evaziune fiscala se regaseste, de regula, in avere“, declara Videanu, la inceputul acestui an. Cel putin la nivel declarativ exista vointa politica si sustinerea pentru aceasta idee de catre actualul guvern: „Perioada in care am primit mosteniri de la socrii trebuie sa se termine. Cei care au acumulat avere in mod corect nu au motive de teama“, afirma recent premierul Calin Popescu Tariceanu.Din declaratiile acestui inceput de an putem concluziona ca actualul guvern ar merge pe varianta momentului T zero. Surprinzator este faptul ca au trecut sase luni si nimeni nu mai vorbeste despre acest subiect, iar despre initiative legislative premergatoare acestui demers, nici vorba.