De ce eclipsa nu va arăta la fel peste tot. Zonele din România în care fenomenul va fi mai vizibil

Eclipsa de Soare de miercuri, 12 august 2026, va putea fi observată parțial din România, fenomenul astronomic fiind vizibil în această seară, aproximativ între orele 20:18 și 20:52 EEST. Informația a fost transmisă de Autoritatea Națională pentru Cercetare (ANC).

Eclipsa de Soare din această seară ascunde un detaliu important. Zonele favorizate din România

O eclipsă de Soare are loc atunci când Luna trece între Pământ și Soare și acoperă, din perspectiva observatorilor de pe Terra, o parte din discul solar. Pentru România, eclipsa din 12 august va fi una parțială, în timp ce banda de totalitate se va întinde peste Groenlanda, Islanda, nordul Spaniei și o mică zonă din nord-estul Portugaliei.

În regiunile traversate de banda de totalitate, Luna va acoperi complet discul Soarelui. În acele locuri, timp de câteva minute, va putea fi observată și coroana solară, atmosfera exterioară a Soarelui.

Diferența dintre eclipsele parțiale și cele totale este determinată de poziția observatorului față de umbra Lunii. În România, discul solar nu va fi acoperit complet, astfel că fenomenul va putea fi urmărit doar ca eclipsă parțială, în intervalul anunțat de autorități.

Geometria eclipsei și zonele în care va fi totală

Eclipsa de astăzi. Când Universul își arată geometria Ce se întâmplă, de fapt, în clipa în care Luna trece prin fața Soarelui – și de ce câteva minute de umbră pot deveni un experiment de fizică la scară planetară?

„Astăzi, 12 august 2026, Luna trece între Pământ și Soare, iar în România eclipsa este parțială, vizibilă în această seară aproximativ între 20:18 și 20:52 EEST. În banda de totalitate – care traversează Groenlanda, Islanda, nordul Spaniei și o mică parte din nord-estul Portugaliei – Luna acoperă complet discul solar, iar pentru câteva minute devine vizibilă coroana, atmosfera exterioară, extrem de fierbinte și dinamică, a stelei noastre.

Geometria care face posibil acest spectacol este remarcabilă: Soarele are un diametru de aproximativ 400 de ori mai mare decât Luna, dar se află și de aproximativ 400 de ori mai departe de Pământ. Cele două corpuri ajung astfel să aibă pe cer dimensiuni aparente aproape identice – o coincidență cosmică ce permite Lunii să acopere discul solar și să lase în jurul său coroana strălucind în întunericul zilei”, transmite Autoritatea Națională pentru Cercetare – România

Poziționarea aparent similară a celor două corpuri pe cer permite producerea unei eclipse totale atunci când alinierea dintre Soare, Lună și Pământ este favorabilă. În timpul totalității, discul solar este ascuns complet, iar coroana, care în mod obișnuit este dificil de observat direct din cauza luminozității Soarelui, devine vizibilă.

Pentru observatorii din România, condițiile sunt diferite, deoarece țara se află în afara benzii de totalitate. Fenomenul va putea fi urmărit aici doar pe durata în care Luna va acoperi o parte din suprafața aparentă a Soarelui.

Zonele favorizate pentru observarea eclipsei totale sunt cele aflate pe traseul umbrei Lunii, respectiv Groenlanda, Islanda, nordul Spaniei și o mică parte din nord-estul Portugaliei. În aceste regiuni, alinierea dintre cele trei corpuri cerești va permite observarea fazei de totalitate.

Eclipsa, fenomen urmărit de cercetători

Pentru astronomie, eclipsa este însă mai mult decât geometrie. Este un laborator natural. Când discul solar este acoperit, coroana poate fi studiată în condiții extraordinare, iar cercetătorii pot urmări structura câmpului magnetic, plasma și fenomenele care alimentează vremea spațială. ESA – European SpaceAgency folosește chiar pentru eclipsa din 2026 modele computerizate și observații solare pentru a prezice aspectul coroanei în momentul totalității.

Iar istoria arată cât de puternic poate deveni acest laborator: la eclipsa din 29 mai 1919, observațiile pozițiilor aparente ale stelelor din apropierea Soarelui au oferit una dintre primele verificări celebre ale predicției lui Einstein că gravitația curbează traiectoria luminii. Măsurătoarea a surprins o deplasare de ordinul secundelor de arc – minusculă pentru ochiul omenesc, suficientă însă pentru a transforma o eclipsă într-un test al structurii spațiu-timpului, mai arată Agenția.

Umbra Lunii ajunge peste Europa. Ce parte din fenomen poate fi văzută din România

Coroana solară reprezintă una dintre principalele zone de interes pentru cercetători în timpul unei eclipse totale. Acoperirea discului solar permite observarea unor structuri și procese care pot oferi informații despre câmpul magnetic al Soarelui, plasmă și fenomene asociate vremii spațiale.

Pentru eclipsa din 2026, Agenția Spațială Europeană folosește modele computerizate și observații ale Soarelui pentru a estima aspectul coroanei în momentul totalității. Observațiile realizate în timpul eclipselor au avut, de asemenea, un rol important în istoria astronomiei și a fizicii.

Unul dintre exemple este eclipsa din 29 mai 1919, când pozițiile aparente ale unor stele aflate în apropierea Soarelui au fost analizate pentru a verifica predicția lui Einstein potrivit căreia gravitația curbează traiectoria luminii. Deplasarea observată a fost de ordinul secundelor de arc, o diferență foarte mică pentru observația directă, dar relevantă pentru testarea teoriei.

Ce poate fi observat din România

Poate acesta este detaliul care merită reținut astăzi: o eclipsă nu schimbă Soarele și nici energia pe care acesta o produce. Schimbă geometria prin care lumina lui ajunge la noi. Pentru câteva minute, o planetă, un satelit și o stea se aliniază într-un mod pe care îl putem calcula cu o precizie extraordinară.

Putem spune dinainte când începe fenomenul, unde va fi vizibil, cât din discul solar va fi acoperit și unde va apărea totalitatea. Iar din acea umbră putem extrage informații despre o stea aflată la 150 de milioane de kilometri, despre câmpurile ei magnetice, despre particulele pe care le aruncă în spațiu și chiar despre felul în care gravitația modelează lumina.

Astăzi, cerul României ne oferă o eclipsă parțială. Astronomia ne oferă însă ceva mult mai mare: un experiment în care Universul însuși furnizează aparatul de măsură, a concluzionat Autoritatea Națională pentru Cercetare – România.