Liviu Dragnea știa încă din 2016 că va ajunge la închisoare
Liviu Dragnea, fostul președinte al PSD, a povestit într-un podcast alături de Marius Tucă că, încă din 2016, a realizat că va ajunge la închisoare. El a explicat că motivul principal ar fi fost programul său economic, bazat pe patriotism economic sau, cum s-ar spune astăzi, pe nuanțe suveraniste. Astfel, eșecul politic a pornit de la propriul său program economic.
Liviu Dragnea a relatat că și-a adunat copiii și le-a explicat că, din cauza intenției sale de a contesta afacerile multinaționalelor din România, se așteaptă să ajungă la pușcărie.
“I-am întrebat: care este părerea voastră, pentru că o să suferiți. Nu au avut nici o ezitare. Le-am spus că nu pot aplica programul economic decât în totalitate. Multinaționalele care scot bani de aici din România o să primească o lovitură peste mână, ca să lase bani aici.“
Fostul lider PSD a mai explicat că, în loc să retragă bani din România, multinaționalele i-au lăsat în țară. De asemenea, băncile, prin OUG 114, erau obligate să adopte mecanisme care să le determine să acorde dobânzi mai mici și să finanțeze mediul de afaceri românesc, iar profitul rămânea tot în România, scrie Dan Andronic pentru EVZ.
Dragnea a amintit și de plafonarea prețurilor la energie și gaze, care era permisă conform Tratatului de Aderare: timp de trei ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă trei ani, chiar dacă întreaga Comisie Europeană îl critica. „România bubuia de dezvoltare”, a spus Dragnea, criticând Guvernul Orban, care a anulat această prevedere.
Guvernul României a decis eliminarea impozitului pe cifra de afaceri a companiilor de peste 50 de milioane de euro
Ieri, ministrul de Finanțe, Alexandru Nazare, a prezentat ceea ce a numit o mare realizare.
„Una dintre cele mai importante măsuri din acest pachet este eliminarea impozitului pe cifra de afaceri a companiilor de peste 50 de milioane de euro, care nu discrimina între companiile străine și cele românești.
Noul sistem de impozitare pe care l-am propus tratează punctual acele cheltuieli ale companiilor multinaționale care sunt sensibile (cheltuieli de management, de consultanță, de proprietate intelectuală) și atrage atenția asupra acestor cheltuieli tocmai pentru a trata exact acele puncte sensibile și nu întreaga dezvoltare a unor companii, pentru că ne dorim investiții din partea acestor companii.
Aceste investiții, din momentul implementării acestui impozit pe cifra de afaceri, au scăut Suntem constienti că investitiile prvate sunt cheia succesului, mai ales în acest an, fie ca sunt fonduri private, din PNRR”,
Problema prețurilor de transfer, adică a sumelor considerabile care plecau de la companiile din România către firmele-mamă pe diverse studii și documente fără valoare reală, este acum depășită. Practic, situația nu mai arată ca acum 10 ani, așa cum relata Ziarul Financiar, iar metodele de a extrage profit din zona impozitării s-au sofisticat.
Un exemplu este achiziționarea tuturor bunurilor necesare în România din Germania, Austria sau Franța, de la hârtie igienică până la scaunele din birourile managerilor, toate provenind de la companii afiliate aceluiași grup de acționariat.
Cum mai putea fi evitat impozitul pe profit
Alexandru Nazare ar fi trebuit să abordeze probleme precum marjele nete anormal de mici din industrie, explozia serviciilor intragrup și a royalty-urilor, precum și gradul ridicat de îndatorare intragrup comparativ cu EBITDA. De asemenea, ar fi fost relevant să discute despre companii cu cifră mare de afaceri, dar care înregistrează pierderi recurente în România. În realitate, situația a rămas la nivelul de acum 10 ani.
Motivul, spune autorul, este că în România, dacă mărești TVA sau impui taxe suplimentare mamelor însărcinate și veteranilor de război, răspunsul public este o simplă critică verbală. În schimb, dacă te concentrezi asupra multinaționalelor și băncilor, riști consecințe legale serioase.
Concluzia, potrivit lui Dan Andronic, este că Ilie Bolojan nu dorește să ajungă în situația lui Liviu Dragnea.
