Cutremur în industria auto: Gigantul Stellantis, gata să vândă fabrici istorice din Europa către chinezii de la Dongfeng?

Lumea auto de pe continentul european este în stare de șoc. Un scenariu care părea imposibil acum câțiva ani prinde contur sub ochii noștri: celebrul grup Stellantis, „părintele” mărcilor Fiat, Peugeot și Jeep, ar lua în calcul vânzarea a patru dintre fabricile sale de tradiție către producătorul chinez Dongfeng. Vestea a căzut ca un trăsnet peste mii de angajați care acum își privesc viitorul cu o uriașă incertitudine.

Cutremur în industria auto: Cine este gigantul chinez care ar putea prelua fabricile istorice ale grupului Stellantis?

În ultimele zile, un fior de neliniște străbate halele industriale din Rennes, Madrid și Cassino. Numele care stă pe buzele tuturor este Dongfeng. Pentru mulți europeni, sună ca un brand exotic, dar în lumea mare a afacerilor, acest nume reprezintă o forță care vine din Est cu un plan foarte precis: să cucerească industria auto de pe continentului nostru.

Dar cine este acest „vânt de est” (căci asta înseamnă Dongfeng în chineză) și de ce ar vrea Stellantis — colosul care deține Peugeot, Fiat și Jeep — să îi cedezecheile de la porțile sale?

Dongfeng Motor Corporation: Un mastodont de stat cu o istorie de jumătate de secol

Dongfeng Motor Corporation nu este un start-up apărut peste noapte. Este unul dintre „Cei Patru Mari” piloni ai industriei auto din China, o companie de stat cu rădăcini adânci, fondată în 1969. Dacă Stellantis este simbolul mândriei auto europene și americane, Dongfeng este simbolul ascensiunii industriale a Chinei.

Cu sediul în Wuhan, Dongfeng produce aproape tot ce se mișcă pe roți: de la mașini de familie accesibile și SUV-uri de lux (sub brandul lor de elită, Voyah), până la camioane grele și autobuze care împânzesc drumurile Asiei.

Cifre care dau amețeli

Ca să înțelegem dimensiunea acestui jucător, trebuie să privim dincolo de logo-ul lor. Dongfeng nu doar „face mașini”, ci rulează bugete care depășesc adesea 100 de miliarde de dolari anual. Cu peste 150.000 de angajați și o producție care atinge pragul de 3 milioane de vehicule pe an, grupul are o putere financiară care îi permite să privească spre Europa nu ca spre un vis, ci ca spre o oportunitate de achiziție.

O vizită secretă care a aprins scânteia

Conform unei investigații Bloomberg, delegații de la Dongfeng Motor Corporation au vizitat deja mai multe locații strategice la începutul lunii aprilie 2026. Pe „lista neagră” a posibilelor vânzări sau parteneriate se află fabrici emblematice: Rennes (Franța), unde lucrează peste 2.000 de oameni, Madrid (Spania), Cassino (Italia) și o unitate importantă din Germania.

„Suntem cu toții uluiți”, a reacționat pentru ziarul breton Laurent Valy , reprezentantul sindicatului CFDT la fabrica Stellantis din La Janais, la sud de Rennes, care produce noul Citroën C5 Aircross.

Motivul acestei mișcări radicale? O capacitate de producție mult prea mare pentru cererea actuală. Se pare că fabricile europene funcționează la doar 50% din capacitate, iar Stellantis caută soluții disperate pentru a optimiza costurile, relatează Le Télégramme 

Cine este, de fapt, Stellantis? Gigantul cu 14 inimi

Pentru a înțelege amploarea posibilei prelu[ri, trebuie să privim spre cine este Stellantis. Născut în 2021 din fuziunea colosală dintre grupurile PSA (Peugeot-Citroën) și FCA (Fiat-Chrysler), Stellantis este astăzi al doilea mare producător auto din Europa, imediat după Volkswagen.

Grupul controlează un portofoliu impresionant de 14 mărci legendare, printre care:

• Mărci de volum: Peugeot, Citroën, Fiat, Opel, Vauxhall.

• Mărci premium și de lux: Alfa Romeo, Lancia, DS Automobiles, Maserati.

• Mărci americane iconice: Jeep, Chrysler, Dodge, RAM.

Cu 20 de fabrici de asamblare doar în Europa, Stellantis este un pilon al economiei continentale. Totuși, presiunea tranziției către mașinile electrice și competiția acerbă venită din Asia pun o presiune uriașă pe umerii conducerii, forțându-i să ia decizii care dor.

De ce acum? „Căsătoria”  Stellantis cu Dongfeng Motor Corporation durează de ceva timp departe de ochii publicului

Relația dintre Dongfeng și Stellantis nu este o noutate, ci mai degrabă o „veche căsătorie” cu interese majore. Chinezii au fost cei care au sărit în ajutorul grupului PSA (Peugeot-Citroën) în momentele lor grele de acum un deceniu, devenind acționari. După fuziunea din 2021 dintre grupurile PSA (Peugeot-Citroën) și FCA (Fiat-Chrysler) Dongfeng a rămas acționar ci o participare minoritară.

Astfel, astăzi situația se prezintă astfel, Stellantis deține fabrici mari în Europa care funcționează doar la jumătate din capacitate, în timp ce Dongfeng are nevoie disperată de a dezvolta afaceri pe continentul neuropean. De ce? Pentru că mașinile electrice produse în China sunt blocate de reglementările europene pe piața noastră. Dacă Dongfeng ar produce aceste mașini chiar aici, în Franța sau Italia, ar deveni peste noapte un „producător local”, scăpând de taxele de import și de criticile politice.

Miza chineză: Tehnologie contra spațiu de producție

Discuțiile cu Dongfeng nu sunt întâmplătoare. Cele două companii au un istoric comun și în China, unde au operat o societate mixtă. Acum, rolurile par să se inverseze: producătorii chinezi, dornici să scape de taxele de import și să se stabilească direct în Europa, caută unități de producție gata construite pentru mașinile lor.

Miza este simplă, dar dură: Stellantis ar putea oferi halele de producție în schimbul accesului la tehnologii noi sau pentru a împărți costurile uriașe de întreținere.

„Discuțiile actuale se concentrează pe opțiunile de partajare a instalațiilor pentru optimizarea capacității de producție, în schimbul accesului la tehnologie”, au declarat sursele Bloomberg. De asemenea, se are în vedere vânzarea uneia sau mai multor fabrici”.

„Tentația este mare, dar impactul în cascadă este considerabil”

Experții avertizează că, deși politicienii ar putea vedea această vânzare ca pe o salvare a locurilor de muncă, realitatea este mult mai complexă.

„Pentru Elkann (CEO al Volkswagen) și Filosa (CEO al Stellantis), tentația este mare de a vinde o parte din fabricile lor producătorilor chinezi”, a explicat pentru Bloomberg Bernard Jullien, cercetător în economie la Universitatea din Bordeaux, specializat în industria auto .

Bernard Jullien explică faptul că un astfel de transfer ar lovi direct în furnizorii europeni de piese. Companii mari precum Lear Corp sau Forvia ar putea vedea cum contractele lor dispar odată cu schimbarea proprietarului fabricii.

Un viitor sub semnul întrebării

În timp ce Stellantis declară oficial că „nu comentează speculațiile”, tensiunea crește. Deja s-au anunțat închideri parțiale, cum este cazul fabricii istorice Peugeot de la Poissy, care se va transforma într-un centru de dezmembrări după 2028.

Asistăm la finalul unei ere? Dacă fabricile unde s-au construit generații întregi de mașini europene vor trece sub steagul chinezesc, peisajul auto de pe străzile noastre s-ar putea schimba pentru totdeauna.

Voi ce credeți: este acest parteneriat cu chinezii colacul de salvare pentru industria auto europeană sau începutul sfârșitului pentru mărcile noastre tradiționale?