Cum poți pierde o casă prin supra-impozitare cu taxa locală

Gheorghe Piperea, avocat, europarlamentar și profesor universitar, scrie despre mecanismele prin care taxele locale aplicate proprietăților pot crește până la niveluri greu de suportat pentru proprietari. De la impozitarea „normală”, la penalizările pentru lipsa reevaluării și până la supra-taxarea imobilelor considerate neîngrijite, autorul arată cum obligațiile fiscale pot ajunge, în anumite situații, să pună în pericol chiar dreptul de proprietate asupra locuinței sau al unui imobil deținut de o persoană juridică.

De la taxa „normală” la zeci de mii de euro pe an

Casă de locuit personală: taxă locală de 0,1% pe an.
Casă proprietate personală non-rezidențială: taxa locală de 0,2% pe an.

Casă rezidențială aflată în proprietatea unei persoane juridice: taxă locală de 0,2% pe an.
Casă non-rezidențială aflată în proprietatea unei persoane juridice: taxa locală între 0,2 – 1,3%.
La această taxă “normală” se poate adăuga prin hotărâre a consiliului o cotă adițională de 100% din taxa stabilită de Codul fiscal. În București e 1,5%. În Timișoara, e 1,95% (deși justiția a declarat-o ilegală). Oricând, în București sau în orice alt oraș, taxa locală poate fi ridicată la 2,6% pe an.
Dacă valoarea casei este de 1 milion de euro, taxa de 2,6% pe an ar fi nu mai puțin de 26 de mii de euro pe an. Un hotel de 10 milioane de euro ar “costa” 260 de mii de euro pe an.

Prima treaptă de supra-impozitare

Imobilele trebuie (re)evaluate cel puțin o dată la 5 ani.
Dacă evaluarea nu s-a făcut, iar autoritatea locală a trimis notificare de evaluare, taxa locală devine 2% pentru casele deținute de persoane fizice și de 5% pentru imobilele deținute de persoanele juridice.
Imobilul acela de 1 milion o să “coste” 50 de mii de euro pe an, iar hotelul de 10 milioane de euro va “costa” 500 de mii de euro pe an.
Dar și apartamentul de 2 camere al amărășteanului, cumpărat pe credit, cu 100 de mii de euro (bani de restituit băncii, timp de 20 de ani, cu dobândă) va “costa” 2 mii de euro pe an, “chirie” plătită primăriei ca taxă locală penalizatoare.

Treapta a doua de supra-impozitare

Codul fiscal stabilește o supra-taxare a imobilelor neîngrijite: art. 489 alin. 4–8 Cod fiscal permite primăriilor să aplice o taxă majorată cu 500% pe terenuri sau clădiri abandonate, în ruină sau degradare ori pur și simplu neîngrijite.

Ai plecat din localitatea de baștină și ai lăsat acolo un imobil moștenit pe care îl vizitezi rar sau deloc?
Ai plecat la muncă în străinătate și ai lăsat casa nelocuită și terenul nelucrat?
Ai un imobil care e ocupat ilegal cât lipsești de acasă ori pe timpul cât afacerea ta e suspendată ori în dificultate financiară?
Ai un teren pe care alții deversează gunoaie și deșeuri?

Poți fi obligat, în toate aceste cazuri, să plătești o taxă locală cu 500% mai mare decât cea normală sau deja majorată prin omisiunea evaluării.

Cum cresc taxele

Acum…

Iată cum cresc taxele:

Persoană fizică, clădire rezidențială: de la 0,1%, la 2% și, apoi, la 10%.

Persoană juridică, clădire rezidențială: de la 0,2%, la 5% și, apoi, la 25%.

Persoană juridică, clădire non-rezidențială, în București: de la 1,5%, la 5% și, apoi, la 25%.

În 4 ani, obligația fiscală cumulată depășește valoarea imobilului deținut de o persoană juridică. În cazul persoanelor fizice “trebuie” 10 ani…

Când supra-impozitarea ajunge la executare silită

Mult mai preocupant…

Odată ce imobilul e identificat individual prin HCL și majorarea e aplicată, suma rezultată devine parte din impozitul principal datorat și se supune regulilor generale de colectare din Codul de procedură fiscală: emitere decizie de impunere, somație, iar la neplată, executare silită.

Imobilul, inclusiv locuința familială, inclusiv sediul persoanei juridice, poate fi executat silit, inclusiv prin preluarea sa în contul creanței fiscale de către primărie.

Primăriile cele mai agresive

La cunoștința mea, cele mai agresive și ostile primării în privința acestor supra-impozitări sunt cele din Timișoara și Cluj.
Desigur, Oradea e chiar și mai și…

Gheorghe Piperea atrage atenția asupra unui mecanism fiscal care, pornind de la taxe aparent suportabile, poate ajunge să pună în pericol însăși proprietatea asupra unui imobil. Atunci când supra-impozitarea, penalizarea și executarea silită se succed, taxa locală nu mai este doar o obligație administrativă, ci poate deveni o amenințare directă pentru patrimoniul contribuabilului.

Articol platit de ECR Group din Parlamentul European