Criza locuințelor crește și mai mult inegalitatea crescută a bogăției în Europa
În întreaga Europă, o minoritate bogată controlează o parte disproporționat de mare din bogăția totală.
În medie, în țările UE pentru care există date disponibile, cei mai bogați 5 % din populație dețin aproximativ 35 % din bogăția totală, în timp ce cei mai săraci 50 % din populație dețin doar 9 % din bogăția totală. Această inegalitate profundă a persistat pe parcursul ultimului deceniu.
O nouă cercetare publicată pe site-ul Eurofound (Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă) relevă acum că criza imobiliară răspândită în Europa riscă să adâncească și mai mult aceste inegalități, reducând mobilitatea socială și accentuând diviziunile intergeneraționale.
Concentrarea bogăției și tendințele inegalității
Inegalitatea bogăției variază în UE. Țările din Europa de Est și de Sud au cele mai scăzute niveluri de inegalitate, în timp ce Germania, Spania și Irlanda se numără printre cele mai inegale. Averea negativă (în cazul în care datoriile persoanelor depășesc activele acestora) este mai frecventă în Europa de Nord și de Vest, din cauza datoriilor neipotecare ridicate.
Inegalitatea averii a rămas în mare parte neschimbată între 2010 și 2021, deși s-a înregistrat o oarecare convergență între țări. Țările cu niveluri ridicate de inegalitate au înregistrat, din punct de vedere istoric, ușoare reduceri, în timp ce țări precum Slovenia și Spania, cu un nivel scăzut de inegalitate în 2010, au înregistrat creșteri.
Distribuția averii este extrem de inegală și depășește inegalitatea veniturilor. Primii 5 % din distribuția averii controlează o parte disproporționat de mare din avere, în timp ce ultimii 20 % dețin adesea o avere netă neglijabilă sau negativă. Există însă variații: cei mai bogați 5 % din populație dețin o parte mult mai mică din averea totală în Slovacia (25 %) decât în Estonia (46 %).
Inegalitatea veniturilor și inegalitatea averii nu sunt întotdeauna aliniate. Austria, Finlanda și Danemarca au o inegalitate redusă a veniturilor, dar o inegalitate ridicată a bogăției.
Diferențe sociale în ceea ce privește bogăția
În gospodăriile formate dintr-o singură persoană, bărbații au, în general, mai multă bogăție decât femeile. La niveluri mai ridicate de bogăție, diferența dintre sexe este mai pronunțată. Bărbații dețin, de asemenea, active mai diversificate și cu randament mai ridicat.
Bogăția atinge nivelul maxim la vârsta de 55-64 de ani și scade după aceea. Tinerii au mai puțină bogăție și sunt mai puțin susceptibili să dețină active cu randament ridicat. Moștenirile măresc diferența de avere între cei care le primesc și cei care nu le primesc. Cu toate acestea, ele au un efect de egalizare atunci când sunt măsurate numai în rândul beneficiarilor.
Învățământul superior este corelat cu o avere mai mare, ceea ce sugerează o cauzalitate bidirecțională: familiile mai înstărite pot oferi o educație mai bună copiilor lor, iar învățământul superior duce la locuri de muncă mai bune și venituri mai mari.
Persoanele care desfășoară activități independente sunt supra-reprezentate în categoria de avere de 10 %.
Familiile de migranți din afara UE tind să aibă o avere mai mică. În Cipru, Austria, Grecia, Finlanda și Italia, peste 80 % dintre persoanele născute în afara UE se află în ultimele 50 % din distribuția averii.
Indicații privind politicile care ar trebui urmate
Potrivit studiului citat, o declarație obligatorie a averii la nivelul UE, integrată în declarațiile fiscale ale cetățenilor UE, ar putea spori transparența, îmbunătăți monitorizarea distribuției averii și sprijini elaborarea unor politici sociale eficiente. De asemenea, ar combate averea ascunsă și ar încuraja conștientizarea financiară fără a crește sau armoniza neapărat impozitarea averii.
Îmbunătățirea educației financiare este esențială pentru o mai bună luare a deciziilor financiare, în special în rândul femeilor, al persoanelor cu venituri mici și al tinerilor. Statele membre ar putea integra educația financiară în programele școlare și ar putea oferi oportunități de învățare pe tot parcursul vieții.
Impozitarea progresivă a averii ar putea răspunde preocupărilor legate de inegalitatea averii și ar putea compensa într-o oarecare măsură capacitatea gospodăriilor înstărite de a-și reduce sarcina fiscală, generând în același timp venituri. Cu toate acestea, punerea în aplicare necesită cooperare la nivelul UE și o concepție atentă pentru a echilibra echitatea și eficiența.
Politicile ar trebui să acorde prioritate locuințelor de închiriat la prețuri accesibile, îmbunătățirii sistemelor de locuințe sociale și sprijinului specific pentru sarcinile financiare ridicate, întrucât creșterea costurilor locuințelor afectează în mod disproporționat tinerii și chiriașii, în special în grupurile vulnerabile, cum ar fi mamele singure. Stimulentele din partea cererii pentru achiziționarea de locuințe ar trebui calibrate astfel încât să nu agraveze accesibilitatea
Subvențiile specifice pentru renovarea eficientă din punct de vedere energetic a locuințelor pentru grupurile cu venituri mici pot reduce costurile utilităților, pot diminua povara locuințelor și pot îmbunătăți stabilitatea financiară, sprijinind în același timp obiectivele de mediu.
Abordarea disparităților semnificative în ceea ce privește averea femeilor necesită politici cuprinzătoare, inclusiv servicii accesibile de îngrijire a copiilor și a persoanelor vârstnice și ajustări ale sistemului de pensii. Abordarea acestor probleme va contribui la reducerea vulnerabilităților economice cu care se confruntă femeile, în special mamele singure și femeile în vârstă, și va promova egalitatea.
