România, în pragul colapsului înainte de 1989. Matei Udrea: Economia era complet blocată
România se afla într-o stare de colaps total în ultimii ani ai regimului Ceaușescu, dezvăluie jurnalistul Matei Udrea, prezentând un document economic datat 30 noiembrie 1988, care arăta dimensiunea dezastrului din economia comunistă.
Potrivit acestuia, dacă nu ar fi izbucnit Revoluția, țara ar fi ajuns să semene mai degrabă cu Coreea de Nord, întrucât resursele erau epuizate, iar populația trăia la limita supraviețuirii, „cu un pahar de apă și un colț de pâine pe zi”.
Matei Udrea a relatat că documentul, analizat împreună cu istoricul Petre Opriș, arăta cum economia României era complet blocată, cu plăți neefectuate între întreprinderi în valoare totală de peste 123,7 miliarde de lei – echivalentul a aproximativ 6 miliarde de dolari la cursul neoficial practicat atunci. Jurnalistul a explicat că, raportat la un PIB de circa 32 de miliarde de dolari, blocajul financiar reprezenta aproape o cincime din economia națională.
Potrivit datelor din raportul livrat lui Nicolae Ceaușescu, principalele cauze ale crizei erau restanțele la îndeplinirea planurilor de producție și acumularea de stocuri nevândute, în special la export, din cauza calității slabe a produselor. În consecință, fabricile, cooperativele și băncile nu se mai plăteau între ele, iar sistemul economic intrase într-o paralizie generală.
Foarte mulți români refuză să accepte această realitate, chiar și după 35 de ani
Matei Udrea a comentat că mulți români refuză să accepte aceste realități, fiind prizonieri ai unei nostalgii false.
El a susținut că mitul „eficienței” economiei ceaușiste este o invenție a memoriei colective, întreținută de generațiile care au muncit în acea perioadă și care preferă să creadă că România era o putere respectată, când, în realitate, țara se confrunta cu o productivitate foarte scăzută și rezultate economice catastrofale.
Jurnalistul a concluzionat că epoca Ceaușescu nu a fost una de aur, ci „una de coșmar”, iar adevărata perioadă de prosperitate este cea de azi.
Potrivit lui, românii trăiesc în prezent mai bine decât oricând în istorie, chiar peste nivelul pe care l-ar justifica productivitatea reală, ceea ce explică și actualele dezechilibre bugetare.
El a mai adăugat că, în aproximativ un deceniu, România ar putea ajunge la media de trai și dezvoltare a Uniunii Europene, o performanță greu de imaginat în 1989, când PIB-ul pe locuitor era la doar 32% din media europeană, iar salariul mediu net nu depășea 120 de dolari – de aproape zece ori mai mic decât cel actual, care depășește 1.100 de dolari.
Postarea integrală: „Fabricile, băncile, cooperativele agricole de producție nu se mai plăteau între ele pentru că nu mai aveau de unde. Blocaj generalizat”
„România era în colaps. Efectiv, se ajunsese la fundul sacului. Dacă nu venea revoluția, Coreea de Nord scria pe noi. Un pahar cu apă și un colț de pâine pe zi mai primeam.
Iată un document aterizat pe masa lui Ceaușescu la 30 noiembrie 1988. Economia era complet blocată. Volumul plăților neefectuate între diferitele întreprinderi din interiorul României ajunsese la 123.742.000.000 lei. Adică aproape 124 de miliarde (!).
La un curs mediu de, să zicem, 20 de lei pe dolar (leul nefiind convertibil, regimul lucra cu mai multe cursuri stabilite arbitrar, dar în general, când se vindeau mărfuri la export, cursul de revenire era de circa 20 de lei/dolarul), rezultă arierate de peste 6 miliarde de dolari. Asta, în condițiile în care tot PIB-ul României era de vreo 32 de miliarde (azi sare de 400 de miliarde) de dolari!
Ce însemnau aceste plăți neefectuate? Însemna că fabricile, băncile, cooperativele agricole de producție nu se mai plăteau între ele pentru că nu mai aveau de unde. Erau în blocaj generalizat.
Mai jos, documentul cu pricina adus de istoricul Petre Opris, prezentat și dezbătut de noi în podcastul despre mitul eficienței în economia ceaușistă.
Așa cum vedeți în raportul livrat lui Ceaușescu, explicația pentru dezastrul în care se afla România era că industria înregistrari restanțe la realizarea planurilor și că lucra pe stoc, adică mărfurile nu se vindeau (în principal erau refuzate la export din cauza calității foarte proaste).
Îi înțeleg foarte bine pe cei care intră în negare când văd aceste documente. Li se dărâmă o lume. Sunt nostalgici după ceva ce nu a existat decât în imaginația lor. Și-au închipuit, mulți dintre ei, că dacă mergeau la fabrică 8 ore pe zi, 6 zile din 7, au făcut performanță. Îi înțeleg și pe cei care vor să se agațe de o presupusă perioadă de aur în care România era o forță mondială, era respectată și dădea ora exactă în Europa.
Tuturor am să le dau două vești, una rea și una bună. Cea rea este că epoca ceaușistă n-a fost una de aur, ci dimpotrivă, una de coșmar, în care se muncea cu o productivitate foarte scăzută, iar rezultatele erau extrem de proaste.
Vestea bună e că, dacă ar trebui să identificăm neapărat o presupusă epocă de aur în istoria României, aceea e cea trăită de noi azi. Niciodată în istorie românii n-au trăit mai bine decât în acești ani. Trăim chiar mai bine decât ne-ar permite productivitatea (în continuă creștere), de unde și criza bugetară din acest moment.
Există estimări care spun că, în circa 10 ani, România va ajunge la nivelul mediu de trai și de dezvoltare al UE. Este o performanță de neimaginat după ce, în 1989, Ceaușescu ne lăsa la 32% din PIB-ul/locuitor al Europei. Salariul mediu net al românilor era de 120 de dolari. Azi e de 1.100”, a scris Matei Udrea pe pagina sa de Facebook.
