În fundal, se desfășoară o schimbare structurală profundă: ieșirea masivă la pensie a generației „baby boomers” (născuți între 1946 și 1964), care determină o presiune vânzătoare tot mai mare pe piețele bursiere și obligatare. Acest fenomen a fost prevăzut încă din anii ’90 sub numele de „prăbușirea demografică”, iar efectele sale devin acum vizibile.
Baby boomers ies la pensie, Wall Street se clatină
În trecut, „baby boomers” au fost o sursă importantă de capital pentru piețele financiare. Pe măsură ce câștigurile lor au crescut, au investit masiv în acțiuni și obligațiuni. Dar la vârsta pensionării, logica se inversează: încep să vândă pentru a-și finanța bătrânețea. Problema majoră apare atunci când nu există suficienți cumpărători pentru activele scoase la vânzare. În 1990, existau 5,5 persoane de vârstă activă pentru fiecare senior. În 2023, raportul a scăzut sub 4, ceea ce înseamnă că baza de investitori activi nu mai poate susține volumul uriaș de lichidare generat de pensionari, potrivit unui articol realizat de Reuters.
Timp de două decenii, impactul acestei dinamici a fost atenuat de trei factori: globalizarea, sănătatea îmbunătățită a „baby boomerilor”, care i-a menținut mai mult timp activi, și fluxurile constante către fondurile de pensii. Totuși, din 2021, aceste fluxuri au devenit negative. Seniorii sunt acum vânzători net pe piață, iar cererea nu mai ține pasul. Teoria „topirii pieței”, bazată pe ideea că relaxarea monetară și globalizarea vor susține etern creșterea burselor, pare să-și fi atins limitele.
Impactul nu este local, ci global
Mai grav este că impactul nu este local, ci global. Țările care obișnuiau să absoarbă excesul de oferte – Europa, China, Japonia – trec prin același proces de îmbătrânire accelerată. Astfel, aceste economii nu mai cumpără, ci încep la rândul lor să vândă. Se creează o spirală descendentă în care oferta globală de active crește, iar cererea se contractă. Această sincronizare a crizei demografice la nivel mondial amplifică riscurile pentru piețele financiare din SUA și din restul lumii.
În paralel, pierderea influenței politice a generației „baby boomer” adâncește incertitudinea. Dacă până în 2010, această generație domina electoratul, începând cu 2016, milenialii și Generația Z au preluat majoritatea. Noua generație de alegători și lideri politici nu mai este motivată să protejeze economiile și beneficiile seniorilor în același mod. Politicile economice favorabile piețelor – precum taxele scăzute și globalizarea – încep să fie înlocuite cu măsuri mai protecționiste și redistributive.
Economiștii avertizează că ne îndreptăm spre o lume dominată de inflație
În acest context, economiștii Charles Goodhart și Manoj Pradhan avertizează că ne îndreptăm spre o lume dominată de inflație, generată de dezechilibrul tot mai mare dintre populația activă și numărul tot mai mare de seniori dependenți de transferuri. Raportul dintre consumatori și producători se inversează, iar resursele pentru susținerea unei vieți îndelungate după pensionare trebuie găsite în alte moduri.
Cele trei alternative majore sunt: creșterea vârstei de pensionare (acolo unde este posibil din punct de vedere fizic), economisirea individuală mai intensă (dificilă în practică, mai ales pentru cei tineri), sau taxarea mai accentuată a populației active pentru finanțarea pensiilor și a sistemelor de sănătate. Această ultimă variantă ridică întrebări complexe privind echitatea și sustenabilitatea sistemului fiscal.
În final, problema demografică nu mai este o teorie ignorată, ci o realitate care reconfigurează piețele, economiile și politicile. Prăbușirea demografică nu mai este o metaforă, ci un factor activ care amenință stabilitatea financiară globală. Iar soluțiile, deși posibile, implică alegeri dificile și reforme profunde.
