Diane Keaton, debutul și primele succese în teatru și film
Diane Keaton s-a născut la Los Angeles, în 1946, sub numele Diane Hall. Era cea mai mare dintre cei patru copii ai familiei: tatăl său era inginer civil, iar mama, casnică. Într-un interviu acordat în 2004, actrița povestea că mama ei ar fi visat, în secret, la o carieră artistică.
„În adâncul sufletului ei, probabil că și-a dorit să fie o artistă într-un fel sau altul. Cânta. Cânta la pian. Era frumoasă. Era susținătoarea mea”, spunea Keaton.
Încă din perioada liceului, Diane a fost atrasă de lumea scenei și a început să joace în piese de teatru. După absolvirea liceului, în 1964, s-a înscris la facultatea de arte dramatice, dar a renunțat curând la studii pentru a se muta la New York, hotărâtă să-și construiască o carieră în teatru. A adoptat numele de scenă „Keaton”, după numele de fată al mamei sale, deoarece o altă actriță era deja înregistrată sub numele Diane Hall.
Primul ei rol notabil a venit în 1968, când a fost distribuită ca supleantă în musicalul de pe Broadway Hair, în rolul Sheilei. Într-un interviu din 2017, Keaton a mărturisit că, în acea perioadă, s-a confruntat cu bulimia, după ce i s-a spus că trebuie să piardă în greutate pentru rol.
„Crede-mă, era vorba despre o nevoie exagerată de a avea mai mult. Prea mult. Era o boală mintală”, declara actrița, explicând ulterior că terapia a ajutat-o să depășească acea etapă dificilă.
Întâlnirea cu Francis Ford Coppola și consacrarea în „Nașul”
Primul ei rol în film a fost în Lovers and Other Strangers (1970), însă consacrarea a venit în 1972, când Francis Ford Coppola a distribuit-o în rolul lui Kay Adams, iubita lui Michael Corleone (Al Pacino), în filmul The Godfather.
Pelicula, inspirată de romanul lui Mario Puzo, a devenit rapid un fenomen cultural și a câștigat premiul Oscar pentru „Cel mai bun film”.
Keaton recunoștea, ani mai târziu, că nu citise cartea înainte de audiție.
„Cred că cel mai frumos gest pe care cineva l-a făcut pentru mine… a fost că am fost distribuită în Nașul fără să-l fi citit măcar. Nu știam absolut nimic” mărturisea în 2022.
Succesul filmului a propulsat-o în prim-planul industriei, iar Keaton și-a reluat rolul în The Godfather Part II (1974) și The Godfather Part III (1990), ambele fiind apreciate de critici și public.
Colaborările cu Woody Allen și Oscarul pentru „Annie Hall”
La finalul anilor ’60, Keaton a început o colaborare de durată cu regizorul Woody Allen, apărând mai întâi în piesa de teatru Play It Again, Sam, pentru care a fost nominalizată la un premiu Tony. Adaptarea cinematografică din 1972 a avut, de asemenea, succes, urmată de rolurile din Sleeper (1973) și Love and Death (1975).
În 1977, a venit rolul care avea să-i aducă un Oscar pentru „Cea mai bună actriță” – Annie Hall. Personajul principal, inspirat parțial de propria personalitate, i-a definit stilul și i-a consolidat statutul de icon al modei, datorită ținutelor androgine și naturaleții de pe ecran.
„Nu este adevărat, dar există elemente de adevăr în el” spunea despre asemănările dintre film și relația ei cu Allen.
De-a lungul timpului, Keaton a continuat să colaboreze cu regizorul în producții precum Interiors (1978), Manhattan (1979) și Manhattan Murder Mystery (1993).
În 2014, întrebată despre acuzațiile de abuz aduse lui Allen, actrița declara pentru The Guardian: „L-am iubit”.
Roluri memorabile și colaborări de lungă durată
Anii ’80 și ’90 au adus alte roluri importante pentru actriță. Keaton a jucat în Looking for Mr. Goodbar (1977), Reds (1981), Shoot the Moon (1982) și The Little Drummer Girl (1984).
A început o colaborare prolifică cu regizoarea Nancy Meyers, debutând cu Baby Boom (1987), urmat de Father of the Bride (1991), Father of the Bride Part II (1995) și Something’s Gotta Give (2003), ultimul aducându-i o nouă nominalizare la Oscar.
„Sincer, poți crede că e siropos, dar eu iubesc filmele Tatăl miresei. Au fost atât de emoționante”, spunea Keaton într-un interviu pentru Vulture în 2020.
În 1996, actrița a jucat alături de Goldie Hawn și Bette Midler în comedia The First Wives Club, devenită un succes de box-office.
„Eram mereu un pic anxioasă și îngrijorată,” recunoștea Keaton pentru The Hollywood Reporter în 2023. „Ele erau actrițe cu adevărat uimitoare.”
Anii maturității și o viață personală discretă
În anii 2000 și 2010, Diane Keaton a continuat să fie prezentă pe marile ecrane cu producții precum The Family Stone, Because I Said So, Book Club (și continuarea sa) sau Poms. A apărut și în serialul HBO The Young Pope (2016) și a regizat documentare și filme, printre care Heaven (1987) și Hanging Up (2000).
În 2021, a apărut în videoclipul piesei „Ghost” al lui Justin Bieber, o apariție rară, care a fost primită cu entuziasm de fanii tineri. Pe rețelele sociale, Keaton era extrem de activă, împărtășind gânduri despre carieră, prietenii și viața de zi cu zi.
„Nu știu nimic și nu am învățat mare lucru. Faptul că am îmbătrânit nu m-a făcut mai înțeleaptă. Fără actorie, aș fi fost o inadaptată”, spunea într-un interviu din 2019 pentru PEOPLE.
Familie și moștenire
Diane Keaton nu s-a căsătorit niciodată, lucru pe care l-a asumat fără regrete.
„Astăzi mă gândeam că sunt singura din generația mea de actrițe care a fost o femeie singură toată viața. Mă bucur cu adevărat că nu m-am măritat. Sunt o excentrică”, spunea în același interviu.
De-a lungul vieții, a avut relații cu Woody Allen, Al Pacino și Warren Beatty.
„Talentul este al naibii de atrăgător”, declara ea despre partenerii săi celebri.
Actrița a adoptat doi copii: pe fiica Dexter, în 1996, și pe fiul Duke, în 2001.
„Maternitatea nu a fost un impuls căruia nu i-am putut rezista, ci mai degrabă un gând la care m-am tot întors mult timp. Așa că m-am aruncat în această experiență”, povestea Keaton în 2008 pentru Ladies’ Home Journal.
Diane Keaton lasă în urmă o moștenire cinematografică impresionantă și doi copii, Dexter și Duke, care i-au fost alături până în ultimele clipe.
