Cristian Mungiu s-a întors de la Cannes cu al doilea Palme d’Or în bagaj, dar cu aceleași adevăruri incomode

O atmosferă neutră, care ar fi trebuit să fie de sărbătoare, amestecată cu realismul crud al realității autohtone, a dominat terminalul Sosiri al Aeroportului Internațional Otopeni. Regizorul Cristian Mungiu a revenit în țară direct de pe Coasta de Azur, purtând cu el unul dintre cele mai râvnite trofee ale cinematografiei mondiale: al doilea premiu Palme d’Or din carieră.

Filmul său, o producție ambițioasă și curajoasă vorbită în română și engleză, îi are în distribuție pe starul de la Hollywood Sebastian Stan și pe actrița norvegiană Renate Reinsve. Pelicula explorează dramele profunde ale unui cuplu româno-norvegian confruntat cu sistemul și mentalitățile din Norvegia, după ce s-a mutat în acolo — o ficțiune parțial inspirată din realități sociale tulburătoare, cum a fost cazul familiei Bodnariu.

Întâmpinat de jurnaliști direct la ieșirea din terminal, regizorul a oferit un interviu maraton în care a vorbit despre culisele festivalului, colaborarea cu vedetele americane, ipocrizia statului român și drumul sigur către Premiile Oscar.

Palme d’Or-ul de la securitatea aeroportului: „Am dat peste singurul francez care nu știa ce e ăsta”

Întrebat cum a reușit să treacă de filtrele de securitate purtând în bagaj o piesă unică de o valoare inestimabilă, Mungiu a povestit, cu mult umor, o întâmplare din aeroportul francez.

„A fost amuzant. Acum aproape 20 de ani, când am luat primul Palme d’Or, a trecut prin scanner și a fost o întreagă poveste. Astăzi, cred că am dat peste singurul francez din Franța care nu știa ce este un Palme d’Or! S-a uitat la el, m-a întrebat dacă e un trofeu de la sport și a plecat cu el, spunând că ar putea fi periculos și nu se poate urca cu el în avion. I-am zis: ‘Nu, cred că totuși e bun, lăsați-mă să trec’. In final Cristian Mungiu a fost lăsat să treacă cu trofeul. M-am bucurat să văd că nu mai periculos și pot să îl păstrez.”

Mungiu a subliniat că acest al doilea trofeu major nu mai pune presiune pe el ca autor.

„Pe latura asta, nu mai am nevoie de altă recunoaștere. Un Palme d’Or te califică drept un autor valabil pentru restul generației tale. Ce mă bucură acum este că viața filmului abia începe.”

O palmă simbolică pe obrazul statului: „20 de ani mai târziu, noi nu avem o sală de premieră în București”

Dincolo de zâmbete și felicitări, regizorul a taxat dur lipsa de implicare a autorităților din România. Deși a primit mesaje de felicitare din partea întregii clase politice — menționând că i-a răspuns cu mare drag președintei Republicii Moldova, Maia Sandu —, Mungiu a atras atenția asupra falimentului infrastructurii culturale.

„Am niște așteptări care nu se leagă direct de filmul meu. Noi ne-am făcut partea noastră de treabă. Dar este strigător la cer că, la 20 de ani după ce am luat primul Palme d’Or, ne întoarcem în țară și noi încă nu avem o sală de premieră decentă în București la care să prezentăm acest film”, a declarat regizorul, vizibil obosit.

Răspunzând la o mențiune legată de faptul că interviul nu are loc la  Salonul Oficial al aeroportului, el a adăugat:

„Date fiind stările politicii românești, prefer să vorbesc cu jurnaliștii decât cu altcineva.”

Mai mult, Mungiu a cerut public ca statul român să își aplice propriile legi, amintind de fondurile blocate de la Loteria Națională și jocurile de noroc care, conform legilor în vigoare, ar trebui să finanțeze Centrul Național al Cinematografiei (CNC), dar nu ajung niciodată la destinație.

„Bugetul Ministerului Culturii din România este de 0,0 și ceva la sută, cel mai mic din Europa. Este un pic rușinos. Statul român nu a fost capabil să investească nici măcar o șesime din bugetul acestui film. Televiziunile specifice reiau mereu filme epice din perioada comunistă, dar noi azi nu am putea face un film cu trei cai, două câmpuri și 2.000 de figuranți din lipsă de fonduri. Dacă nu primim banii care ni se cuvin legal, vom rămâne mereu la filme de cameră.”

Colaborarea cu Sebastian Stan și miza campaniei pentru Oscar

Un punct central al discuției a fost prezența actorului de top Sebastian Stan în rolul principal. Mungiu a dezvăluit că s-a simțit copleșit de generozitatea echipei sale de actori de la Hollywood, care au acceptat să lucreze pe bugete europene reduse și fără pretențiile tipice din industria americană.

„Au venit pe platou exact ca niște actori români. Fără suită, fără publiciști, fără agenți sau manageri. Am împărțit același platou normal. Sebastian a fost extrem de bucuros să joace în română, în cinematografia noastră, pentru că își dorea foarte mult să întoarcă ceva înapoi țării natale. Deși el este un actor 100% american prin educație și nu datorează nimic României, a făcut-o din pura simpatie pentru descendența familiei sale.”

Mungiu a recunoscut că notorietatea internațională a lui Sebastian Stan și a colegei sale Renate Reinsve a catapultat interesul pieței globale.

„Pentru prima dată am experimentat ce înseamnă să lucrezi cu actori care au milioane de fani. Vânzările filmului au crescut exponențial, iar distribuția este asigurată în orice țară din lume.”

Regizorul a confirmat că filmul este deja calificat automat la Premiile Oscar, grație noilor reglementări de la Cannes. O campanie masivă de promovare în Statele Unite este deja planificată alături de distribuitorul american pentru sfârșitul toamnei și începutul anului viitor. Din acest motiv, este foarte posibil ca lansarea în cinematografele din România să fie amânată pentru a coincide cu vârful campaniei de la Hollywood, scopul fiind menținerea filmului în atenția publicului până în martie anul viitor.

Un apel la rațiune: „Gândește cu capul tău și ne va fi mai bine tuturor”

În final, Cristian Mungiu a lansat un apel profund la adresa publicului român, exprimându-și speranța că opera sa nu va deveni un instrument de propagandă folosit abuziv în războaiele ideologice interne.

„În ultimele 24 de ore, acest film a primit 5 premii la Cannes, fiind declarat cel mai bun de toate juriile din festival. Asta înseamnă că atinge toate clasele sociale. Îmi doresc din suflet ca filmul să nu fie confiscat în România ca propagandă nici de tabăra ultraconservatoare, nici de cea ultraliberală. Scopul meu a fost să inițiez un dialog, o polemică echilibrată, nu să sporesc ura care există deja în comentariile de pe internet.”

Întrebat despre celebrul moment de pe scenă în care actrița Tilda Swinton i-a sărutat simbolic mâna, Mungiu a povestit zâmbind că se cunosc de mult timp și se urmăresc reciproc ca artiști, confirmând respectul imens de care se bucură cinematografia românească la nivel mondial.

„Până și Martin Scorsese a zis recent că urmărește activ cinemaul românesc. Poate e timpul să ne mai gândim și noi la asta și să nu mai judecăm strâmb, crezând că facem filme doar pentru premii. Îi poftesc pe cei care zic asta să încerce să facă un film de premii, să vadă că nu e deloc ușor.”

Mesajul de final al regizorului pe pământ românesc a fost o pledoarie pentru unitate într-o societate profund polarizată:

„Mesajul filmului este să stimuleze spiritul critic. Să fii capabil să iei decizii pe baza propriilor judecăți, nu pe baza rețelelor sociale. Trebuie să înțelegem de ce ceilalți au alte păreri și cum putem trăi în aceeași societate fără să ne luăm de gât. Altfel, atitudinea de a crede că doar tu deții adevărul nu duce nicăieri decât la conflict.”