Tehnologia are un nume extraordinar: 802.11b Este, de asemenea, cunoscut si ca „Ethernetul fara fir” sau „Wi-Fi”. Dar nu faceti greseala sa credeti ca acesta este numai pentru fanatici. Nu este asa. Va deveni la fel de mult o parte din viata voastra ca si faxul, Internetul si telefonul mobil.
802.11b s-a lansat in America in 2001 si s-a raspandit repede, cu o crestere a vanzarilor de aparate in jur de 40% pe an. Ca sa instalezi o retea 802.11b. acasa sau la birou, cumperi pur si simplu o statie de baza, o legi la un telefon sau la o conexiune Internet si o agati pe un perete. Folosind frecventa radio libera nelicentiata, statia de baza poate comunica cu computere pe o raza de aproximativ 45 de metri, cu conditia ca acestea sa fie echipate cu carduri de conexiune adecvate.
De fapt, 802.11b va permite sa impanziti casa cu conexiuni fara fire. Aceasta are o serie de avantaje: este, adesea, mai ieftin si mai usor sa legi mai multe PC-uri impreuna fara ajutorul firelor, decat sa intinzi cabluri peste tot; daca PC-urile respective sunt laptopuri, pot fi luate si duse oriunde, ramanand conectate la Internet.
Birourile si campusurile universitare s-au grabit sa adopte tehnologia deoarece permite utilizatorilor sa ramana conectati, sa faca schimb de fisiere si sa aiba informatii la indemana in timpul intrunirilor si seminariilor. Retele 802.11b, ce ofera acces gratuit, au aparut in salile de asteptare din aeroporturi, in hoteluri si cafenele. Liniile aeriene scandinave testeaza tehnologia ca o modalitate convenabila de a oferi acces la Internet in avioane, fara sa fie nevoie sa intinda cabluri la fiecare scaun. In orasele mari, precum San Francisco, Londra si Seattle, entuziastii construiesc retele „gherila”, cunoscute si ca „matrice parazite”, incercand astfel sa ofere acoperire Internet de tip „patura”. Firme, cum ar fi MobileStar din America si Jippii din Europa, procedeaza la fel, dar pe baze comerciale. MobileStar, Starbucks si Microsoft planuiesc sa puna 802.11b la dispozitia clientilor, contra plata, in majoritatea cafenelelor Starbucks, pana la sfarsitul lui 2002.
802.11b nu este perfect. Pentru inceput, are serioase neajunsuri de securitate: standardul sau de codificare inscris in fabrica s-a dovedit a fi fost defect si sunt numeroase povestile despre „hackeri” smecheri care pandesc in parcarile din Silicon Valley, cautand retele fara fir pentru a le ataca cu laptopurile lor. Un alt inconvenient al lui 802.11b este ca nu iti permite sa navighezi de pe o retea pe alta. Dar aceste probleme sunt in curs de a fi rezolvate si o noua versiune a celei standard, numita 802.11a, ofera viteza de transmisie si intindere imbunatatita si va deveni curand disponibila.
802.11 si 3G sunt considerate in general a fi complementare. Multi vanzatori de echipamente, precum Nokia, Nortel si Ericsson, produc echipamente atat pentru celulare, cat si pentru 802.11.
Un studiu realizat de Analysys, o companie de consultanta, sustine ideea ca operatorii de retele de telefonie mobila ar trebui sa se gandeasca la realizarea retelelor 802.11 in paralel cu retelele 3G. Ideea este ca laptopul vostru ar putea sa foloseasca 802.11 pentru a accesa Internetul cand sunteti la birou, sa treaca pe 3G cand calatoriti spre o conferinta intr-un taxi si apoi sa revina pe 802.11 cand intrati in centrul de conferinte.
Aceasta suna grozav pentru oamenii de afaceri ce folosesc laptopuri. Dar cum ramane cu consumatorii casnici? Presupunand ca acestia vor sa foloseasca serviciile de date cand sunt in miscare, problema este ca 802.11 nu este adaptat pentru a putea fi folosit de telefoane, cel putin nu in forma sa actuala, deoarece consuma prea mult curent si nu poate suporta apeluri vocale. Pe de alta parte, 3G a fost proiectat in mod explicit pentru a oferi servicii de date consumatorilor.
Este adevarat ca, in acest moment, 3G se confrunta cu dificultati, dar anuntarea „mortii” sale din cauza lui 802.11 este prematura. Chiar daca 802.11 va fi centrul actiunii in 2002, se va ajunge pana la urma ca acesta sa functioneze alaturi de 3G, mai degraba decat sa il „omoare”.