Aşadar, Giovanna a fost de fapt victima lipsei de educaţie, a unei poliţii şi justiţii corupte şi a unei politici demografice inconştiente, care se perpetuează. Ţiganul Mailat a fost doar un instrument.

De câţiva ani, România cunoaşte cea mai mare migraţie din istoria sa: peste trei milioane de români au luat cu asalt Europa, mai ales ţările de gintă latină. Valul migrator de la începutul secolului trecut, al ardelenilor care au plecat în America, a fost nesemnificativ numeric în comparaţie cu cel din prezent. Economia noastră s-a întremat şi cu miliardele de euro trimise de românii plecaţi în Europa. Odată cu ei, am exportat şi mitocănia, lipsa de cultură, micul sau marele furtişag, violenţa mică sau mare. Ţiganul care a omorât o italiancă a fost doar picătura care a umplut paharul. Italienii au reacţionat aşa cum au mai făcut comunităţile de ţărani români care, exasperaţi de furturile şi violenţele ţiganilor din satul lor, puneau mâna pe furci şi-i goneau din sat. Atunci, occidentalii acuzau respectivele comunităţi de extremism şi discriminare: „cum puteţi să vă purtaţi aşa cu ţiganii care doar cântă şi dansează, sunt atât de romantici…“ Acum, occidentalii constată cât romantism este dacă ai alături de casă o şatră de ţigani. Evident, soluţia nu poate fi decât integrarea. Dar pentru asta e nevoie de trei generaţii. Problema e cine le vor fi vecini până se vor integra. Necazul ţiganilor vine chiar din tradiţiile lor. Căsătorind copiii de la 11 ani, ei nu fac decât să perpetueze lipsa de educaţie (copiii sunt retraşi de la şcoală), imposibilitatea de a avea o meserie şi, implicit, neputinţa de a se întreţine singuri. De aici până la infracţionalitate nu mai e decât un pas.

La toate acestea se adaugă o poliţie română nu numai incapabilă, dar care nu e setată să sancţioneze mica infracţionalitate. Poliţistul priveşte impasibil şi o păruială în restaurant şi o bătaie la intersecţie între şoferi violenţi, iar reclamaţia unei femei bătute de soţ este primită, în cel mai bun caz, cu câteva ironii „masculine“. Din păcate, prea mulţi poliţişti şi-au ales această meserie nu pentru a prinde hoţi şi crimnali, ci pentru a putea fi prieten cu ei, cu cei mai şmecheri din comunitate. Politica demografică are partea ei de vină.

Atunci când vorbim de demografie, ar trebui să răspundem mai întâi la o întrebare simplă: noi, ca naţiune, ce dorim, copii cât mai mulţi născuţi în familii sărace, fără educaţie, unde naşterea unui copil este privită doar ca sursă de venit pentru întreaga familie, sau vrem copii născuţi în familii instruite, care se pot ocupa de educaţia lor? Dacă femeia care naşte va primi de trei ori mai mult decât venitul ei anterior, ea nu mai are nevoie de o slujbă; meseria ei va fi să nască. Dacă altă femeie, cu venituri ridicate, ar urma să primească după naştere de cinci ori mai puţin decât câştiga înainte, probabil că nu va fi la fel de interesată de natalitate. Aşadar, Giovanna a fost de fapt victima lipsei de educaţie, a unei poliţii şi justiţii corupte şi a unei politici demografice inconştiente, care se perpetuează. Ţiganul Mailat a fost doar un instrument.

Te-ar putea interesa și: