Kim Jung-Il, în vârstă de 69 sau 70 de ani şi a cărui sănătate era şubrezită, a folosit propaganda, un cult exacerbat al personalităţii, o armată docilă şi lagăre de muncă pentru a se menţine la putere, la fel cum a făcut şi tatăl său, Kim Ir-Sen, înaintea sa, scrie Agerpres.

El i-a contrazis pe toţi cei care au prevăzut o prăbuşire a regimului după încetarea ajutorului sovietic la începutul anilor ’90. La sfârşitul acestui deceniu, foametea a ucis până la un milion de persoane. Însă el a rămas "liderul drag" şi a continuat programul de fabricare de arme nucleare, marcat de două teste, în octombrie 2006 şi mai 2009. Coreea de Nord a cunoscut cu regularitate penurii alimentare serioase.

Organizaţia ONU pentru alimentaţie şi agricultură (FAO) a relevat luna trecută o îmbunătăţire a recoltelor, însă a subliniat continuarea unor grave probleme de alimentaţie, estimând că circa 3 milioane de persoane vor avea în continuare nevoie de ajutor şi în 2012.

Kim Jong-Il a fost victima unui atac cerebral în august 2008. El suferea de asemenea de probleme renale, de diabet şi de o tensiune ridicată.

"A murit într-o mare epuizare mentală şi fizică", a precizat agenţia oficială de presă nord-coreeană, KCNA. Kim Jong-Il a murit ‘de un infarct miocardic sever şi de o criză cardiacă" în trenul său în timpul uneia dintre deplasările sale tradiţionale cu terenul, a precizat KCNA, subliniind că duminică a fost realizată autopsia.

Analiştii comentează de câţiva ani că deciziile sale au fost tot mai haotice, precum cea de a torpila în martie 2010 o corvetă sud-coreeană, provocând moartea a 46 de marinari şi antrenând o serie de sancţiuni. În ciuda unei anchete internaţionale, Coreea de Nord a negat orice responsabilitate.

Starea sa de sănătate a fost întotdeauna secret de stat, la fel ca şi biografia sa, care se înscrie în legendă. O stea şi un curcubeu dublu ar fi apărut în acea zi. Conform altor informaţii, el s-ar fi născut în 1941.

Muntele unde s-a născut, Muntele Paekdu, cel mai înalt din ţară (2.744 metri), la frontiera chineză, este sacru. Acolo, spun unii, s-a născut Coreea.

În realitate, majoritatea istoricilor consideră că Kim s-a născut în Rusia, într-o tabără de antrenament pentru partizanii comunişti de unde tatăl său Kim Ir-Sen a condus războiul de rezistenţă împotriva Japoniei invadatoare până în 1945.

Absolvent de economie politică, tânărul a urcat eşaloanele spre putere ale nomenclaturii Partidului Muncitorilor din Coreea (PTC). El s-a ocupat în special de propagandă.
Desemnat drept succesor al tatălui său, el preia oficial frâiele puterii, la trei ani după moartea lui Kim Ir-Sen, în 1994.

El a fost acuzat că a organizat atentatul care a ucis 17 sud-coreeni la Rangoon (Yangon), în Myanmar (Birmania), în 1983, şi de distrugerea în zbor a unui avion al Korean Airlines (KAL) în 1987 (115 morţi), cu câteva luni înaintea Jocurilor Olimpice de la Seul.

Liderul nord-coreean a ştiut de asemenea extrem de bine să ridice miza în negocierile internaţionale începute în 2003 pentru a convinge Phenianul să renunţe la ambiţiile sale nucleare.

El a închis cu regularitate uşa discuţiilor în format de şase (Coreea de Nord, Coreea de Sud, SUA, China, Japonia, Rusia) şi a stârnit reacţii dure în rândul comunităţii internaţionale prin primul test nuclear de la 9 octombrie 2006.

În această adevărată partidă de poker, Kin Jong-Il a ştiut foarte bine că arma nucleară este o monedă de schimb inestimabilă, atât în exterior cât şi în ţară, unde propaganda a glorificat capacităţile naţionale de apărare.

Dosarul nuclear a rămas astfel în mâinile fiului său.

Te-ar putea interesa și: