Se spune că o sticlă din douăzeci conține un vin stricat sau un vin care nu mai este în deplinătatea calităților sale. Probabil vinurile cu defect sunt chiar mai multe, însă nu toți consumatorii știu cum să le recunoască sau, dacă au oarece suspiciuni, de rușine sau din comoditate, nu le declară ca atare. Comerciantul este dator să vă schimbe sticla de vin dacă este evident că produsul este stricat. Cum recunoaștem vinul stricat vom vorbi aici, analizând cele mai comune defecte ale unui vin.

Defectul de dop

Îl depistezi foarte ușor mirosind vinul la prima degustare. Mirosul, cu care sigur v-ați întâlnit măcar o dată în viață, este cel de mucegai, de stătut sau de hârtie umedă. Defectul dopului, atunci când mirosul nu este atât de evident, poate fi recunoscut și prin faptul că vinul și-a pierdut aroma, iar gustul său este plat sau „răsuflat“. Acest defect este cunoscut și sub numele de „vin bușonat“. Dacă sunteți la restaurant și ospătarul nu pare să înțeleagă ce nu e în regulă cu vinul cereți-i să deschidă o altă sticlă, ca să puteți să faceți comparația în mod direct.

Vinul este copt

Când vinul nu mai are aromă și gustul său predominant este de fructe fierte. Acest lucru se întâmplă după expunerea sa prelungită la temperaturi ridicate. Vinul din vitrina magazinului sau cel pe care-l țineți de ceva vreme în bucătărie, lângă cuptor, sunt cel mai probabil coapte sau maderizate. De aceea este bine să nu subestimați importanța condițiilor în care este ținut un vin. De pildă, atunci când cumpărați o sticlă de vin vechi ar trebui să fiți siguri că a fost ținut în condiții bune. Vechimea îi crește prețul semnificativ, mai ales după 8-10 ani de la îmbuteliere, însă dacă vinul nu a avut parte de o temperatură constantă de aproximativ 18 grade și de întuneric, sunt șanse foarte mari să nu-și mai merite deloc banii.

Oxidarea

O dată ce este expus minimum câteva ore la aer, vinul se oxidează. Devine ușor acrișor, un gust pe care îl poți compara cu cel de miez de nucă verde. Vinul alb oxidat devine ușor maroniu și își pierde din vioiciune și din aciditate. De aceea e bine să păstrați sticlele de vin în poziție orizontală. În timp, dopul de plută care nu stă în contact cu vinul se micșorează și, în felul acesta, vinul „ia aer“ și se oxidează. Un defect pe care îl întâlnești mai rar la vinurile tinere.

Cele mai întâlnite boli ale vinului

Dacă nu vorbim despre un spumant sau un frizante, gustul „șprițat“ la un vin este un defect, un semn că el a mai fermentat o dată în sticlă datorită diferențelor de temperatură la care a fost expus. Refermentarea poate apărea și din cauza unor urme de drojdie în vin sau a unei bacterii care generează dioxid de carbon. Brettanomyces sau, mai simplu, Brett este un alt tip de drojdie care apare uneori în vin și care îi poate da un miros neplăcut (miros de medicament, de cauciuc, de transpirație sau de grajd). Acetobacter aceti este o bacterie care poate trasforma vinul în oțet. Poți detecta un vin atins de această boală prin mirosul de oțet sau de diluant sau printr-un gust „oțețit“ care apare îndeobște în postgust.