Sigur vă sună cunoscut: tu mergi o distanță relativ scurtă cu mașina, iar taximetristul își bagă în buzunare dublu decât face în mod normal cursa. Afacere, nu? Dacă nu-ți place acest aranjament, ei bine, poți să mergi pe jos sau cu autobuzul; șansele ca șoferul să pornească la drum sunt egale cu zero.

Dar e puțin probabil ca situațiile de genul acesta să se mai întâmple după ce parlamentarii vor aproba proiectul de lege care prevede ca toţi taximetriştii să aibă „cazier profesional“, un fel de cod al bunelor maniere, dacă vreți, cu care vor fi obligați să se prezinte la fiecare angajare.
Dacă sunt reclamați, șoferii indisciplinați – cum sunt cei „necizelați“, cei care refuză o cursă sau care nu vor să închidă muzica dacă nu e pe placul clientului – pot rămâne fără autorizație. „Foarte bine“, spune hotărât Lucian Marin, patronul Meridian Taxi, o firmă cu un parc auto de 1.300 de mașini, „oricum, sunt prea multe taxiuri comparativ cu cerințele pieței și, implicit, profitul companiilor este infim, nu există sau – mai rău – e pe minus“. (Un amănunt important: „Micul Paris“ are 9.000 de taxiuri autorizate, la aproape trei milioane de bucureșteni. Pentru comparație, adevăratul Paris, oraș cu 9 milioane locuitori, are o flotă de 15.000 de taxiuri.)

Se vrea, deci, taximetrie la nivel europen. Clienții vor să fie respectați pe banii lor, iar taximetriștii vor să aibă câștiguri mai mari. Apropo de bani, ca să nu iasă în pierdere, aceștia din urmă vor să se unească și să negocieze (în grup), cu Primăria, un tarif unic de 2,2 lei kilometrul. E adevărat, tariful mediu pe care îl au majoritatea companiilor de taxi bucureștene este acum de 1,4 lei pe kilometru, cu cinci bani mai mic decât în 2008. Nu mai puțin adevărat este însă și faptul că destui taximetriști își „fură“ clienţii la aparatul de taxat.

În căutarea profiturilor de altădată

Surprinzător sau poate nu, la nivel de declarații și intenții, părerile taximetriștilor sunt împărţite când vine vorba de o eventuală creștere a tarifului. „Cui nu-i convine tariful să-l schimbe. E o piață liberă, și între 1,39 și 3,5 lei pe kilometru  oricine poate să taxeze cu oricât poftește. Ce tarif unic?“, întreabă pe un ton iritat Dan Sora, vicepreşedinte al Asociaţiei Taximetriştilor – ANPOTRT, și unul din asociații Taxi 2000. În fond, ține el să precizeze, „falimentul există în toate domeniile de business și curăță piețele de neaveniți. Modificările de tarife se decid în funcție de cerere și ofertă, și, după cum văd eu lucrurile, răspunsul pieței va fi crunt dacă scumpim“.

Şi acum să vedem cifrele: o mașină de taxi are, în general, încasări zilnice de circa 100 de lei, iar profitul este 10%, ceea ce înseamnă că, într-o lună, dacă luăm în calcul 26 de zile lucrătoare, un taxi aduce venituri de 2.600 de lei. După o aritmetică simplă, veniturile lunare ale taximetriștilor bucureșteni sunt de aproximativ 32,5 milioane de lei (puțin peste 7,5 milioane de euro).
E mult sau e puțin? „E suficient cât să supraviețuiești de pe o zi pe alta“, spune Lucian Marin. „E ipocrit cine spune altceva. 2,1-2,2 ar fi, într-adevăr, un tarif minim care ne-ar asigura un profit decent“, comentează el. Ilie Anghel, proprietarul Cristaxi, îl completează cu o nuanță: „Am făcut greșeala să cumpăr mașini noi, și acum nu am cu ce să le plătesc. La tariful ăsta, de unde bani de investiții?“. (În 2006, compania lui a scos din circulație Daciile Super Nova și o parte din Daciile Solenza, locul lor fiind luat de către Skoda Octavia.)

Printre multe semne de întrebare, există însă și o certitudine: până în 2015, intrarea pe piață este aproape imposibil de făcut de către un jucător nou. Legea taximetriei (nr. 38/2003) stabilește că autoritățile publice locale eliberează un număr limitat de autorizații, valabile cinci ani. Or, taximetriștii de-abia le-au reînnoit.
 
Taximetria în cifre

Piața serviciilor de taximetrie din Bucu­rești – estimată la aproape 100 de milioane de euro pe an -, este împărțită între circa 400 de firme.

– Tariful mediu la care au aderat majoritatea companiilor de taxi este de 1,4 lei/km. Limita legală maximă le permite taximetriștilor să ajungă la 3,5 lei/km.

– Numărul aproximativ de taxiuri din Capitală este de 12.500, dintre care – acuză cei din industrie – 700 au auto­ri­zații false, iar 2.800 au acte de la primăriile din localitățile învecinate Bucu­reștiului (Ilfov).

– Cotizația taximetriștilor independenți pentru serviciile de dispecerat primite de la firmele la care s-au afiliat variază între un euro și 120 de euro.

– Salariul unui taximetrist variază între 200 și 300 de euro, plus o bonificație între 15%-25% din surplusul de încasări. Conform planului, el trebuie să încaseze, zilnic, cel puțin 100 de lei.

– Pentru București, media privind ocuparea unei mașini în regim de lucru de 24 de ore este de 20 de clienți, iar o cursă medie are șapte kilometri. Loganul este mașina cea mai folosită drept taxi și reprezintă 80% din parcul auto.