Ce-si face omul cu mana lui, artizanat se numeste

Prin 1276, localitatea denumita astazi Izvorul Crisului exista deja. Marturie stau catastifele prafuite de la biserica si blazonul comunei din judetul Cluj. Pamanturile pe care le aveau „izvorenii” s-au dovedit dintotdeauna a fi ostile agriculturii. Doar porumbul si, mai apoi, cartoful au vrut sa creasca peste bulgarii naravasi de sol calcaros. Localnicii au descoperit in schimb ca pentru ei firezul, dalta si rindeaua pot deveni mult mai utile decat coarnele plugului. In urma cu cateva secole do

Prin 1276, localitatea denumita astazi Izvorul Crisului exista deja. Marturie stau catastifele prafuite de la biserica si blazonul comunei din judetul Cluj. Pamanturile pe care le aveau „izvorenii” s-au dovedit dintotdeauna a fi ostile agriculturii. Doar porumbul si, mai apoi, cartoful au vrut sa creasca peste bulgarii naravasi de sol calcaros. Localnicii au descoperit in schimb ca pentru ei firezul, dalta si rindeaua pot deveni mult mai utile decat coarnele plugului. In urma cu cateva secole doi barbati umblati prin lume, unul pe nume Korpos si amicul lui, Pentek, dupa ce s-au intors din Cehia, unde invatasera meserie, s-au apucat sa sculpteze mobila. De fapt, banale masute si scaunele. Intre timp, nici femeile nu stateau chiar degeaba! Oricat de grosiere erau panzele de-atunci, cu-n ac si-o ata, reuseau sa faca minuni.

Preturile sunt in patru monede: lei, dolari, euro si forinti

Din tata-n fiu si din mama-n fiica, traditiile s-au pastrat cu strictete aici. Localnicii povestesc, aproape amuzati, ca, invidiosi pe bunastarea izvorenilor, au venit oameni din toate partile sa invete arta lemnului si lucrului de mana. Dar, ce folos? Aici, copiii de cinci ani nu se joaca cu cutitul si cu bucata de lemn; baietii cioplesc, invata sa sculpteze de la tatii si bunicii lor, iar fetele invata sa tiveasca, iar apoi sa brodeze.
Aproape doua sute de familii produc sau comercializeaza artizanat. In fata portii oamenii si-au amenajat rafturi sau chiar buticuri, ba unii au daramat peretii casei vechi si din prima odaie au facut magazin. In spate, de regula pe locul destinat surii, au ingramadit – atent impachetate – lucrurile de mana. Pentru cei mai multi, obiectele de artizanat produse pana acum, si gata pentru vanzare, ajung pentru cel putin o viata. Nu in ultimul rand, important ramane si faptul ca toti strainii care intra in tara pe la Oradea, vrand-nevrand, trec prin Izvorul Crisului. Asa ca, oamenii si-au facut tarifele in dolari, in euro sau in forinti. Pentru cei impatimiti de artizanat, Izvorul Crisului este locul unde-si pot cheltui si ultimii bani. Aici este raiul produselor din lemn. Jucarii, cutii si casete de tot felul, table de sah sau creioane uriase, clepsidre sau pipe, cuiere, funduri de lemn, stative pentru flori, pusculite, sfesnice si alte suporturi pentru lumanari, masti sculptate, apoi stergare, fete de masa, cergi, bluze si camasi cu motive populare, atent brodate, covoare, veste, cosuri si cosulete din nuiele, palarii si papuci din paie, cosuri pentru paine, cosuri pentru haine, pe urma cearsafuri si fete de perna, farfurii, solnite, cani, oale si vaze, batrane gherghefuri, traiste din lana, scaune, putini, scrumiere, fiare de calcat cu carbune. Tot ce mintea isi poate imagina, iar mana poate face. Tot ce bucura privirea. Dar asta nu e tot! Undeva in casa, ascunse ochiului, mai sunt insa multe „comori”. Mobila de Izvorul Crisului nu se sculpteaza; doar se lustruieste si apoi se picteaza. Cu motive populare, florale, in special cu laleaua si trandafirul, specifice locului. Azi, batranii le tin separat de restul lucrurilor din casa. Odaii i se zice „camera curata”. Obiectele de aici costa zeci de milioane de lei, iar cei mai fideli clienti sunt strainii.

Izvorenii fac schimb de marfa cu harghitenii

Localitatea a prosperat incetul cu incetul, oamenii si-au ridicat case mari si aratoase. Peste tot, la fiecare casa, la fiecare poarta, gasesti obiecte de artizanat. Oamenii stau pe taburete ori pe lavite si privesc. Fiecare trecator e un potential client. Totusi, femeile isi vad imperturbabile de cusut. Barbatii au plecat din sat cu marfa. Vara, multi dintre ei pleaca inspre Banat sau vechiul Regat, la mare sau chiar prin strainatate.
Mai nou, localnicii au descoperit ca este rentabil sa faca schimb de marfa cu cei din satul Corund, din Harghita. Oamenii de acolo sunt renumiti pentru ceramica lor artizanala si pentru diversele impletituri. Asa ca, ceea ce vand izvorenii au si cei din Harghita si invers.In felul acesta au creat un soi de parteneriat, din care castiga toata lumea, adica si clujenii si harghitenii.
Preturi ale catorva obiecte scoase la vanzare
· Numar de familii care traiesc din artizanat: 200
· Numar mediu de obiecte vindute pe zi, pe familie: 10
· Costul unui obiect:
– 10.000-50.000 lei – maruntisuri
– 100.000 lei – 2.000.000 lei – obiecte mai elaborate
– zeci de milioane de lei – mobila
· Numar de artizani care mai lucreaza in prezent: 2 – 3