Poate părea uşor îngustă preocuparea legată de ce ar însemna incapacitatea de plată a  guvernului pentru statul Maryland, dar congresmenii noştri ar trebui să se gândească la asta atunci când iau în serios dorinţa unor republicani din Congres, care ar prefera mai degrabă incapacitatea de plată decât creşterea limitei datoriei publice.

De mai bine de 50 de ani, ratingul datoriilor statului Maryland este “AAA” ceea ce, evident, a permis contribuabililor să facă economii, plătind rate mai mici la împrumuturile de stat.

Mai important, a fost un exemplu de responsabilitate fiscală şi o metaforă a bunei administrări fiscale de care Maryland a avut parte decenii întregi.

Maryland este unul dintre cele mai responsabile state, din punct de vedere fiscal.

Reprezentanţi ai statului Maryland în Congres, precum senatorul Ben Cardin şi  Steny Hoyer, Chris Van Hollen, Elijah Cummings şi Andy Harris ştiu din experienţă proprie cum s-a reuşit acest lucru.  Când trebuie să tăiem cheltuielile sau să creştem veniturile, o facem.

În politică, este întotdeauna dificil să reduci cheltuielile sau să creşti veniturile. Toţi ne dorim şcoli bune, şosele bune, cartiere sigure, un mediu curat – şi impozite cât mai mici. Dar nimic nu e gratis, în ciuda teoriilor care afirmă contrariul.

De aceea dezbaterea în jurul nivelului datoriei publice purtată la Washington este importantă pentru ţară, pentru întreaga lume – şi, nu în ultimul rând, şi pentru statul nostru.

Ratingul nostru se bazează pe convingerea agenţiilor de evaluare financiară că riscul ca statul Maryland să nu-şi achite obligaţiile nu este mai mare decât riscul ca guvernul SUA să nu-şi poată plăti datoriile.

Dar pentru cumpărătorii de obligaţiuni — de la Shanghai până la Zurich — nu există nici o diferenţă între Annapolis, (Maryland) şi Ankara (Turcia). Dacă America nu poate plăti, cât vor rezista statele membre SUA, se întreabă aceştia.

Din experienţa mea de investitor de pieţele internaţionale, ştiu că riscul de ţară este determinant pentru riscul subnaţional şi al companiilor.

O piaţă complet raţională ar recompensa statul Maryland pentru responsabilitatea fiscală de care dă dovadă, vânzând obligaţiunile emise de stat şi cumpărând obligaţiuni Maryland, protejând astfel rating-ul “AAA”.

Însă, precum explica marele economist şi investitor John Maryland Keynes, pieţele financiare nu sunt conduse doar de raţionalitate ci şi de instinct. Sau în termeni mai puţin diplomatici, de iraţionalitate.

Am observat acest fenomen în 1998 când eram ambasador al Statelor Unite în România.

În acea vară, Rusia a intrat în incapacitate de plată din cauza datoriilor acumulate de stat, ceea ce doresc şi Republicanii să se întâmple acum în Statele Unite.  

România îşi plătea de mulţi ani datoriile şi intenţiona să se menţină pe acest curs, dar dintr-o dată, traderii vindeau obligaţiunile cu 50 de cenţi la dolar, ca şi când ar fi devenit nimicuri. De ce? Glumeam cu traderii de obligaţiuni din Londra, Zurich şi New York  că nu pot face diferenţa între două state din Estul Europei, ale căror nume începeau cu litera “R”.

Adevărul este că Keynes a avut dreptate. Preţurile în pieţele financiare reprezintă o combinaţie între teorii economice şi instinct. (Întâmplător, România  nu a intrat în incapacitate de plată).

O intrare în incapacitate de plată a Statelor Unite nu ar trebui să crească ratele dobânzilor la obligaţiunile Maryland, însă asta se va întâmpla.

Şi s–ar putea să ne pierdem ratingul “AAA” chiar dacă ne plătim datoriile.

Se numeşte credit dintr-un motiv anume – în latină, credit înseamnă încredere. Creditorii pot avea încredere că debitorii (persoanele pe care le împrumută) le vor restitui banii.

Decenii întregi, creditorii  statului Maryland au avut încredere că  le vom da banii înapoi.

Nu ar fi normal ca şi liderii guvernului nostru federal să aibă aceeaşi încredere?

Senatorul democrat Jim Rosapepe a fost ambasadorul Statelor Unite ale Americii în România  în perioada 1998-2001. Acum conduce o firma de investitii care derulează operaţiuni în SUA, Europa şi pieţele emergente.