Potrivit datelor BNR, în primele șapte luni din acest an, sumele trimise în țară de românii care muncesc în străinătate s-au ridicat la 2,16 miliarde euro, cu 10,4% mai mari decât nivelul din perioada similară a anului trecut.
Practic, banii trimiși de conaționalii de afară sunt acum la maximul ultimilor 3 ani, depășind cu 4,2% și nivelul din ianuarie-iulie 2010.
Și asta în condițiile în care, sumele ne vin în principal de la românii care lucrează în Italia și Spania, două dintre cele mai afectate economii de criza datoriilor suverane din zona euro.
Spre comparație, deși are la dispoziție sume uriașe cu care se poate finanța gratuit, România încă nu reușește să atragă suficiente fonduri europene, totalul absorbției pe primele șapte luni fiind de 1,41 miliarde euro, cu circa 100 milioane euro peste nivelul de anul trecut. Este drept că avem cea mai bună absorbție din istorie pentru această perioadă, dar ea este încă incredibil de modestă și crește foarte încet de la un an la altul și riscăm să pierdem multe miliarde pe care le-am fi putut lua gratuit.
De asemenea, investițiile străine directe abia au depășit 0,9 miliarde euro pe primele șapte luni din acest an, fiind în scădere cu 5,8% față de anul trecut.
Prin urmare, banii “stranierilor” reprezintă aproape cât toate fondurile europene intrate în țară și investițiile străine la un loc, în primele șapte luni din acest an.
Dacă ne uităm șa contul curent, care pe primele șapte luni a înregistrat un deficit de 2,44 miliarde euro, fără sumele trimise acasă de românii de afară am fi avut un deficit extern aproape dublu.
Fără acești bani, leul ar fi fost semnificativ mai depreciat, iar costurile de finanțare externă ar fi fost mult mai mari.
În ciuda crizei din Europa, sumele pe care le trimit în țară românii care muncesc afară sunt cu doar 14-15% sub cele din 2009 (2,53 miliarde euro, pe primele șapte luni). În anii de vârf, 2007 și 2008, sumele venite în primele șapte luni de la “stranieri” s-au cifrat la 3,65 miliarde euro, respectiv 3,76 miliarde euro.