În România se discută o lege care ar putea transforma falimentul într-o vină aproape penală. Propunerea prevede că antreprenorii care intră în insolvență și sunt considerați responsabili de greșeli nu vor mai putea să deschidă o nouă firmă timp de cinci ani. Criticii avertizează că astfel de restricții ar bloca pe termen lung inițiativa privată și dezvoltarea economică.
Ce riscă antreprenorii care dau faliment în România
Proiectul de lege ridică semne de întrebare privind libertatea economică. În principiu, oamenii ar trebui să aibă dreptul de a-și asuma riscuri financiare fără a fi eliminați de pe piață după un eșec. Statul are rolul de a proteja proprietatea și regulile de bază, nu de a decide cine poate să încerce și cine nu.
Măsura ar transforma falimentul, un proces natural în economie, într-o sancțiune dură. Astfel, antreprenorii onești, care au încercat și au eșuat, ar fi penalizați și împiedicați să revină pe piață. În contextul unei economii dinamice, astfel de reguli pot descuraja inovarea și inițiativa privată.
Libertatea economică este esențială pentru dezvoltarea unei piețe sănătoase. Antreprenorii trebuie să aibă posibilitatea de a învăța din greșeli și de a încerca din nou, fără teama unor interdicții drastice. Restricțiile propuse ar putea avea efecte contraproductive pe termen lung.
„Eșecul nu e crimă. E un motor al progresului.
În România se discută o lege care ar transforma falimentul într-o vină aproape penală. Concret: dacă firma ta ajunge în insolvență și instanța decide că ai greșit, nu vei mai putea înființa o altă societate timp de 5 ani.
Pe hârtie pare tehnic. În realitate, e simplu: ai eșuat o dată, ești scos din joc pe termen lung.
De ce e o idee greșită?Libertatea economică e fundamentală. Dacă îți asumi riscuri cu banii tăi, ai dreptul să încerci de câte ori vrei. Rolul statului nu e să decidă cine are voie să joace, ci să protejeze proprietatea și regulile de bază”, scrie Cîțu.
Falimentul, ca lecție și motor al progresului, explicat de Cîțu
Falimentul nu este o rușine, ci o experiență din care se poate învăța. În economiile mari, cultura „a doua șansă” este esențială pentru succesul antreprenorial. Mulți oameni de afaceri din SUA au eșuat de mai multe ori înainte de a-și construi afaceri de succes.
O interdicție de cinci ani în România ar împiedica tocmai acei antreprenori care au acumulat experiență valoroasă dintr-un eșec anterior. În loc să fie o frână, falimentul poate deveni o etapă necesară pentru a dezvolta idei mai solide și mai competitive.
Prin urmare, restricționarea accesului la antreprenoriat după un eșec ar afecta direct dezvoltarea economică și ar reduce diversitatea ideilor noi pe piață. Lecția principală este că eșecul este un pas firesc în procesul de învățare.
„Falimentul este o lecție. Marile economii s-au construit pe cultura „a doua șansă”. În SUA, mulți antreprenori de succes au eșuat de câteva ori înainte să reușească. În România, o interdicție de 5 ani ar bloca oameni care poate tocmai atunci au învățat cum să facă lucrurile mai bine”, explică fostul premier.
Confuzia între faliment și fraudă poate fi periculoasă
Restricțiile pot avea efecte secundare nedorite asupra pieței. Dacă antreprenorii corecți sunt eliminați, rămân doar cei conectați la stat sau la contracte publice. Aceasta ar încuraja aranjamentele și șmecheria, exact modelul pe care legea ar trebui să-l prevină.
Confuzia între faliment și fraudă poate fi periculoasă. Falimentul este o consecință naturală a pieței, iar unele idei pur și simplu nu funcționează. Frauda, în schimb, presupune intenția de a înșela și ar trebui tratată separat.
Tratând falimentul ca pe o crimă economică, legea ar lovi în antreprenorii corecți și nu ar rezolva problema reală a fraudelor sau a practicilor ilegale. Este important ca reglementările să fie echilibrate și să sprijine, nu să descurajeze, inițiativa.
„Riscăm să încurajăm șmecheria, nu inițiativa. Dacă antreprenorii onești sunt scoși de pe piață, rămân doar cei conectați la stat, la contracte publice și la aranjamente. Exact modelul pe care ar trebui să-l spargem.
Confuzia periculoasă: faliment ≠ fraudă. Falimentul este o consecință naturală a pieței. Unele idei merg, altele nu. Frauda e cu totul altceva – e intenția de a înșela. Să le tratezi la fel înseamnă să lovești în antreprenorii corecți și să lași neatinsă problema reală”, mai spune Cîțu.
Autoritățile ar trebui să încurajeze antreprenorii să încerce
În loc să impună bariere, autoritățile ar trebui să încurajeze antreprenorii să încerce. Eșecul nu este un capăt de drum, ci un pas firesc în procesul de învățare. Prin experiențe repetate, antreprenorii descoperă ce funcționează și contribuie la creșterea economică.
România are nevoie de reguli care să protejeze piața și să ofere siguranță, nu de interdicții care să limiteze libertatea economică. Fostul premier Florin Cîțu atrage atenția că astfel de restricții pot avea efecte contraproductive și pot diminua dinamica antreprenorială.
Menținerea unei culturi a „doua șanse” este esențială pentru o economie sănătoasă. Susținerea inițiativei private și protejarea dreptului de a învăța din greșeli rămân elemente fundamentale pentru progres.
„În loc să punem bariere, ar trebui să încurajăm oamenii să încerce. Da, uneori vor eșua. Dar tocmai acest proces face ca ideile bune să rămână și economia să crească.
Falimentul nu e un capăt de drum. Este un pas firesc din care se învață.
România are nevoie de mai multă libertate economică, nu de mai multe interdicții”, încheie acesta.
