Ce mai face economia?

De-acum încolo, ţintele economice trebuie să aibă permanent în fundal obiectivul major: trecerea
la moneda euro la 1 ianuarie 2014.

Bine, merçi! Creşte mai repede decât toate aşteptările şi prognozele, imună la criza care încă macină economia americană.

Niciodată după 1990, în primul trimestru nu am avut o creştere similară, 8,2%. Şi de aici încep comparaţiile cu domeniul auto: Tăriceanu zice că duduie, Isărescu spune că, dacă mergem prea repede

De-acum încolo, ţintele economice trebuie să aibă permanent în fundal obiectivul major: trecerea
la moneda euro la 1 ianuarie 2014.

Bine, merçi! Creşte mai repede decât toate aşteptările şi prognozele, imună la criza care încă macină economia americană.

Niciodată după 1990, în primul trimestru nu am avut o creştere similară, 8,2%. Şi de aici încep comparaţiile cu domeniul auto: Tăriceanu zice că duduie, Isărescu spune că, dacă mergem prea repede, ar putea să scoată mai mult fum, Vosganian si-a dat seama că la viteze mai mari trebuie mai multă atenţie din partea şoferului. Tot premierul constata că am putea avea şi cel mai bun an agricol din istorie. Şi e foarte posibil să aibă dreptate. Dar, aşa cum nici atunci când agricultura cheltuie mai mult decât produce nu e vina unor strategii greşite ale guvernului, nici acum, când agricultura va avea o contribuţie pozitivă la PIB, nu este vreun merit al Executivului. Pur şi simplu, după secetă şi inundaţii, Dumnezeu a fost milostiv cu noi şi ne-a dăruit.
Economia creşte sănătos şi viguros. Pe baza consumului şi a creditului, dar nu numai. Economia creşte pe baza investiţiilor străine, pe baza exportului, dar şi datorită faptului că sectorul serviciilor începe să semene cu cel dintr-o economie matură. Mai sănătos de atât nu se poate.

Cei care se îngrijorează de faptul că în România creşte consumul bazat pe credit nu înţeleg nimic din ceea ce înseamnă dezvoltare economică: nici neamţul, nici americanul nu-şi cumpără maşină altfel decât prin leasing; nici englezul, nici elveţianul nu-şi cumpără casă altfel decât prin credit ipotecar. Nicăieri, în perioada modernă, o ţară nu s-a dezvoltat în absenţa creditului.

Guvernatorul Isărescu spunea că actuala criză internaţională ar putea avea asupra noastră mai multe efecte pozitive decât negative. Altfel spus, temerea privind o posibilă scădere a preţurilor în domeniul imobiliar, dublată de creşterea dobânzilor, a mai domolit frenezia celor care credeau că pamânturile şi casele din România vor deveni cele mai scumpe din lume.

Actuala criză nu ne-a atins, dar a fost ca un duş rece, ne-a mai adus cu picioarele pe pamânt. Dacă optimismul ar mai fi continuat în aceeaşi parametri câţiva ani, balonul de săpun ar fi făcut multe victime atunci când s-ar fi spart. Acum, când începe să devină evident că România se îndreaptă spre un ritm de creştere chinezesc, reapar discuţiile despre supraîncălzirea economiei, despre reaprinderea inflaţiei. Inflaţia este un lubrifiant; ea însoţeşte creşterea economică. Dar, de-acum încolo, ţintele economice trebuie să aibă permanent în fundal obiectivul major: trecerea la moneda euro la 1 ianuarie 2014. Acesta nu este obiectivul unui partid, el are nevoie de un consens politic, aşa cum a fost şi aderarea la Uniunea Europeană. Până când vom ajunge în zona euro, va trebui să ţinem dreaptă cârma leului şi să îndeplinim cerinţele acelui club select.