În timpul președinției lui Donald Trump, stânga s-a tot întrebat – care ar fi pericolul pe care îl reprezintă?
Cele mai faimoase personalități ale stângii americane – Alexandria Ocasio-Cortez, Bernie Sanders, Noam Chomsky – au văzut în Trump un om autoritar care, dacă va fi reales, ar distruge pentru totdeauna democrația americană.

Dar o altă parte a stângii vedea în demersurile cu iz fascist ale lui Trump doar un simplu spectacol, crezând că stângăcia sa în exercitarea puterii de stat l-ar face mai puțin periculos decât a fost, să zicem, George W. Bush.

”Trump a fost mult mai puțin transformator”

Un adversar remarcabil al acestei opinii este teoreticianul politic Corey Robin, autorul unei cărți esențiale despre gândirea de dreapta, “The Reactionary Mind: Conservatism from Edmund Burke to Sarah Palin” (“Gândirea reacționară: Conservatorismul de la Edmund Blake la Sarah Palin”).

Într-un interviu acordat redacției de la Jewish Currents (Curente evreiești), o publicație de stânga, el afirma că, “în comparație cu președințiile republicane ale lui Nixon, Reagan și George W. Bush, Trump a fost mult mai puțin transformator, iar moștenirea lăsată de el este mult mai puțin durabilă”.

Ziua în care Colegiul Electoral se întrunește pentru a ratifica victoria lui Joe Biden pare să fie prilejul cel mai potrivit pentru reluarea acestei discuții. În felul său îmbâcsit și haotic, Trump a încercat să schimbe rezultatul alegerilor, iar o bună parte din partidul său, inclusiv majoritatea republicană din Camera Reprezentanților și mulți procurori generali din diverse state, i s-a alăturat.

Și totuși, el nu a reușit și este puțin probabil ca el să răspundă apelurilor unor suporteri, cum ar fi fostul consilier pentru probleme de securitate națională Michael Flynn, și să instituie legea marțială, se arată în The New York Times.

”Cât de fascist a fost Trump?”

Așadar, ce contează acum mai mult, dorința președintelui de a deturna democrația americană sau incapacitatea sa de a o respecta? Așadar, cât de fascist a fost Trump?

O parte a răspunsului depinde de felul în care evaluezi ideologia lui Trump sau capacitatea lui de a și-o pune în aplicare. Pare destul de evident că spiritul trumpismului este unul fascist, cel puțin conform definiției clasice a acestui termen.

În “Nature of Fascism” (“Natura fascismului”), Roger Griffind descria “viziunea mobilizatoare” a fascismului ca pe o “națiune care, la fel ca pasărea Phoenix, se reîntrupează din cenușă după o perioadă de vertiginoasă decadență care nu a făcut decât să o distrugă“. Traduceți asta în limbajul american, iar toate astea s-ar asemăna foarte mult cu MAGA (Make America Great Again (Să facem America din nou măreață) – sloganul electoral a lui Trump, n. red.).

Fascismul este obsedat de teama victimizării, umilirii și a decăderii, concomitent cu un cult al puterii. După cum scria Robert O. Paxton în cartea sa, “The Anatomy of Fascism” (“Anatomia fascismului”), fasciștii simt “nevoia autorității unor șefi la nivel național (întotdeauna bărbați), a căror comenduire la nivel de țară să fie singura capabilă să încarneze destinul istoric al acestei comunități”.

”Prejudiciile pe care el le-a adus ar putea să fie ireversibile”

Ei cred în “superioritatea instinctelor acestui conducător asupra gândirii abstracte și de ordin universal“. Asta caracterizează cu siguranță mișcarea lui Trump.

Și totuși, Trump nu a reușit decât din când în când să-și transforme această mișcare în guvernare. Aparatul de securitate națională i-a fost deseori mai degrabă un opozant decât un mijloc la îndemână. Departamentul Justiției i-a anchetat pe unii adversari politici ai președintelui, dar, în general, asta nu a dus la niciun rezultat. Armata a fost mobilizată împotriva protestatarilor, dar numai o dată.

Trump a salutat o așa-zisă asasinare ‘extrajudiciară‘ a lui Michael Reinoehl, un militant antifascist care a murit împușcat, dar asemenea omoruri nu au intrat în normalitate. A băgat copii în cuști, dar a fost silit să-i elibereze. Și, până la urmă, a pierdut alegerile și va trebui să plece.

Totuși, s-ar putea ca prejudiciile pe care el le-a adus să fie ireversibile. Pe bună dreptate, Robin afirma pe Twitter că George W. Bush a schimbat mult mai mult decât Trump forma de guvernare, lăsând la o parte Patriot Act (o lege instituită de președintele Bush în anul 2001, vizând combaterea terorismului, n. red.) și Departamentul pentru Securitate Națională.

”O bună parte din moștenirea lăsată de Trump înseamnă distrugere”

Prin contrast, o bună parte din moștenirea lăsată de Trump înseamnă distrugere – distrugerea până și a pretenției că legea trebuie să se aplice la fel pentru cel care guvernează și pentru cei guvernați sau pentru o bună parte din Serviciul Public, precum și a prestanței Americii în lume. (Dacă unii liberali moderați sunt mai oripilați de Trump decât unii adepți ai stângii, asta s-ar putea datora faptului că ei încă mai au o idee romantică despre instituțiile pe care el le-a pătat).

Mai mult, Trump a eliminat din America orice simț al realității. Alți președinți zâmbeau acru în fața adevărului; un înalt oficial de pe vremea lui Bush, despre care s-a crezut în general că ar fi fost Karl Rove, a rămas celebru după ce a luat în derâdere “comunitatea bazată pe realitate” în fața jurnalistului Ron Suskind.

Dar capacitatea lui Trump de a-și înfășura adepții într-un cocon de minciuni rămâne fără egal.

Administrația Bush a indus țara în eroare ca să pornească un război împotriva Irakului. După ce a invadat țara, ea nu a susținut că acolo s-ar fi găsit arme de distrugere în masă când era evident că asemenea arme nu s-au găsit. Din acest motiv, țara a putut ajunge la un consens, admițând că războiul a fost un dezastru.

Niciun astfel de consens nu este posibil în cazul lui Trump – nu în cazul abuzurilor sale de putere, în cazul reacției dezastruoase în fața coronavirusului sau în cazul înfrângerii sale în alegeri. El lasă în urmă o națiune deraiată.

”S-ar putea ca Trump să fi dezbinat America irevocabil”

Calomniile postmoderniste legate de QAnon (o teorie a conspirației promovată de extrema-dreaptă, potrivit căreia niște pedofili sataniști ar conduce o rețea de trafic cu minori la nivel mondial și ar complota împotriva lui Donald Trump, n. red.) vor avea aderenți în Congres.

Kyle Rittenhouse, un tânăr acuzat că ar fi omorât protestatari din mișcarea Black Lives Matter, este un erou popular al dreptei. Partidul Republican a devenit ostil democrației mai mult ca niciodată. Atât președinția lui Trump, cât și cea a lui Bush au lăsat în urmă o Americă fumegând în ruine. Numai că Trump a făcut ca aproape jumătate din țară să nu vadă asta.

În mai, în The New York Review of Books, Samuel Moyn prezicea că, dacă Biden va câștiga, temerile legate de o eventuală Americă fascistă s-ar risipi. El a scris că, mulțumiți de refacere, cei care au avertizat că ar exista un pericol fascist “vor marginaliza episodul, ca și când ar fi fost vorba despre ‘un accident într-o fabrică’, la fel cum au spus și germanii după cel de-Al Doilea Război Mondial despre greșeala lor care a durat 12 ani“.

În timp ce electorii americani s-au adunat – cu poliția care a pus la dispoziție gărzi înarmate și cu capitala statului Michigan închisă din cauza unui ‘credibil pericol de violențe’ – cuvintele lui Moyn, care se doreau cinice, par acum prea optimiste.

Trump nu a reușit să captureze America, dar s-ar putea ca el să o fi dezbinat irevocabil.