Încercând să domolească pieţele şi să reducă deficitele bugetare ale ţărilor din zona euro, BCE a cerut politici de austeritate în Grecia, Portugalia, Irlanda şi Italia, în ultimul caz indicându-i chiar lui Silvio Berlusconi ce şi cum să facă. Premierul italian n-a rămas fără reacţie plângându-se că prin asta cabinetul său devine “un guvern sub ocupaţie străină”.  Mai mult, deputatul Antonio Di Pietro spune că “Italia este sub tutelajul UE, iar o ţară sub tutelaj nu este o ţară liberă şi democratică”.
Opinii asemănătoare au şi alţi politicieni din ţările vizate de austeritate. Paul Murphy, deputat european irlandez, a declarat pentru The Guardian, că s-a produs o schimbare masivă de la principiile democratice odată cu debutul crizei. “E nevoie de un control al puterilor enorme ale BCE, un organism neales, care a ţine ostatice guverne”, spune Murphy. Din corul protestatarilor fac parte şi marile sindicate. “Europa nu poate fi guvernată prin scrisori secrete la adresa bancherilor, oficialilor sau unor instituţii opace”, spune Jan Willem Goudrian, secretar general adjunct al Sindicatului Public European, cea mai mare federaţie sindicală europeană.
În ciuda protestelor, săptămâna trecută Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, liderii celor două mari puteri europene, au cerut crearea unui consiliu economic ce va avea rolul de a urmări implementarea măsurilor de austeritate de către guvernele vizate. Mai mult, Jean-Claude Trichet, preşedintele BCE, a cerut şi el înfiinţarea unui minister de finanţe european care să dicteze politicile financiare ale ţărilor membre. Ori, toate aceste noi autorităţi au o mare problemă, crede Yiorgos Vassalos, de la Corporate Europe Observatory, niciuna nu este aleasă democratic. “Puterile europene se distanţează de votanţi şi în acelaşi timp par să se apropie mai mult de corporaţii şi de lobbiştii financiari. Cele două trenduri sunt explozive şi nu pot duce decât la pierderea legitimităţii de către instituţiile europene”, crede Vassalos.
“Dacă ne uităm la datorii şi la deficite, vedem că dacă UE ar fi fost un stat unitar, democratic, ar fi fost o situaţie uşor gestionabilă. Dar nu este aşa şi criza este greu de administrat. Această criză este mai puţin una economică, cât una politică, democratică şi instituţională”, pune punctul pe i, Philip White, de la Centrul pentru Reformă Europeană de la Londra.