Capcana celor 35 de ani de muncă. De ce vechimea nu este suficientă. Detaliul care poate conta decisiv la pensionare

Numărul anilor în care o persoană a fost angajată nu este întotdeauna identic cu stagiul care va conta efectiv pentru anumite drepturi de pensie. Diferența dintre vechimea în muncă, stagiul de cotizare și stagiul de cotizare contributiv a fost explicată în cadrul emisiunii „Pensia Ta”, prezentată de Cristina Ștefan, o emisiune lunară dedicată informării publicului despre sistemul de pensii, drepturile și obligațiile viitorilor pensionari.

Vechimea în muncă și stagiul de cotizare nu sunt același lucru

În limbajul obișnuit, expresiile „am lucrat 35 de ani”, „am vechime 35 de ani” sau „am cotizat 35 de ani” sunt deseori folosite cu același sens. Din punct de vedere juridic, însă, noțiunile trebuie diferențiate.

În cadrul emisiunii „Pensia Ta” se explică faptul că vechimea în muncă este reglementată în principal de Codul muncii, în timp ce stagiul de cotizare ține de legislația pensiilor. 

„Vechimea în muncă este reglementată în principal de Codul Muncii, în timp ce stagiul de cotizare este o noțiune specifică a legislației pensiilor. De aceea, astăzi vom porni de la Codul Muncii și vom ajunge firesc la legea numărul 360 din 2023 pentru a vedea cum se raportează anii de muncă la stagiul de cotizare și mai ales la stagiul contributiv.”

Potrivit explicațiilor prezentate, Codul muncii stabilește că activitatea prestată în baza unui contract individual de muncă reprezintă vechime în muncă. Totuși, simpla existență a unui contract pentru o anumită perioadă nu înseamnă automat că toate lunile respective vor fi luate în calcul în același mod. 

Stagiul de cotizare poate fi mai larg decât vechimea în muncă

Diferența devine importantă atunci când analiza se mută de la raportul de muncă la stabilirea drepturilor de pensie. Potrivit explicațiilor din emisiune, Legea nr. 360/2023 folosește noțiunea de stagiu de cotizare, care are un înțeles mai larg decât perioada în care o persoană a lucrat în baza unui contract individual de muncă. 

„Legea pensiilor introduce noțiunea de stagiu de cotizare care are un înțeles mai larg decât simpla perioadă în care o persoană a lucrat în baza unui contract individual de lucru.”

Astfel, pot exista inclusiv situații în care o persoană nu acumulează vechime în muncă în sensul Codului muncii, dar acumulează stagiu de cotizare pentru pensie. În emisiune este dat exemplul anumitor venituri din activități independente sau al altor categorii de venituri pentru care sunt datorate contribuții de asigurări sociale. 

Stagiul de cotizare contributiv, important pentru pensie

O altă diferență esențială este cea dintre stagiul de cotizare și stagiul de cotizare contributiv. Cele două noțiuni nu sunt sinonime.

„Stagiul contributiv se referă la perioadele care au caracter contributiv în sistemul public de pensii, în timp ce stagiul de cotizare poate cuprinde și perioade pe care legea le recunoaște în alte condiții, de exemplu, anumite perioade de studii, serviciul militar sau alte perioade asimilate au un regim juridic distinct față de perioadele în care persoana a lucrat și au fost datorate contribuțiile.”

Prin urmare, o persoană poate avea un anumit număr total de ani recunoscuți ca stagiu de cotizare, fără ca toți aceștia să reprezinte stagiu contributiv. 

35 de ani de vechime nu sunt suficienți automat pentru pensia anticipată

Diferența dintre cele trei noțiuni devine deosebit de importantă în cazul pensiei anticipate. Potrivit explicațiilor prezentate în emisiune, pentru acest tip de pensie trebuie analizat stagiul complet de cotizare contributiv, nu doar numărul total de ani considerați vechime.

„De aceea, faptul că o persoană are, de exemplu, 35 de ani vechime nu înseamnă automat că sunt îndeplinite condițiile pentru pensionarea anticipată. Trebuie analizată componența perioadei și identificat exact stagiul complet de cotizare contributiv recunoscut de lege.”

„Cu alte cuvinte, pentru pensia anticipată nu este suficient să numărăm anii de vechime. Contează natura acestor perioade și modul în care sunt valorificate de legislația pensiilor.”

Diferența contează și pentru punctele de stabilitate

Stagiul contributiv are relevanță și în cazul punctelor de stabilitate. În emisiune se arată că Legea nr. 360/2023 acordă aceste puncte pentru stagiul de cotizare contributiv realizat peste 25 de ani, în condițiile stabilite de lege. 

„Normal, simplul fapt că o persoană are peste 25 de ani vechime nu este suficient. Pentru stabilirea punctelor de stabilitate trebuie identificată perioada care reprezintă efectiv stagiul de cotizare contributiv.”

Astfel, aceeași persoană poate avea o anumită vechime în muncă, un alt stagiu de cotizare și un anumit stagiu contributiv, iar diferențele dintre acestea pot deveni importante la stabilirea drepturilor de pensie.

Situația trebuie verificată înainte de pensionare

În cadrul emisiunii se recomandă celor care se apropie de momentul pensionării să își verifice din timp situația profesională și stagiul de cotizare. Printre elementele care trebuie urmărite sunt eventualele perioade care lipsesc din evidențe, concediile fără plată, absențele nemotivate și perioadele asimilate.

„Nu așteptați momentul pensionării pentru a descoperi că lipsesc perioade din activitatea dumneavoastră. Verificați din timp situația stagiului de cotizare și documentele care dovedesc activitatea profesională, pentru că o perioadă de muncă este importantă nu doar atunci când o prestăm, ci și atunci când peste ani ea trebuie să se regăsească în pensia dumneavoastră.”