Cred că această sintagmă se potrivește acum perfect actualei situații a campaniei de vaccinare din România.

Dacă inițial procesul a pornit cu un oarecare entuziasm muncitoresc, generat în primul rând de frica oamenilor de boală și de moarte și din dorința acută a fiecăruia dintre noi de a reveni la normal, iată că lucrurile au început încet, încet – pas cu pas cum ar spune boss-ul cel mare – să intre pe o pantă descrescătoare.

A te programa pe celebra platformă de vaccinare era o mare provocare. Uriașă. În primul rând, aveai nevoie de abilități speciale pentru a opera pe platforma virtuală. Abilități care, în mod evident, se găsesc mai greu la persoanele aflate în primul eșalon de prioritate, adică bunicii și seniorii noștri. Dar, fiecare a căutat și a găsit un nepot, o nepoată, un vecin, un copil să îl ajute și o parte (mică de altfel) dintre seniorii noștri s-au vaccinat.

Mai mult, în înțelepciunea nemarginită a “făcătorilor de softuri” de la STS, pentru a găsi un loc la vaccinare, trebuia să bați țara în lung și-n lat. Mulți bucureșteni au vizitat România cu ocazia asta și au descoperit sate și comune despre care nici nu știau că există. Desigur, asta se întâmpla în perioada de carantină, dar ce mai contează, efortul lor era nobil și permis. Cu alte cuvinte, trebuia să fii un mic James Bond ca să reușesti măreața realizare. Unii au și reușit. Dar puțini.

Altă categorie sunt cei care s-au vaccinat de nevoie și nu din convingere, crezând că nevoia îi va convinge. Au sperat că odată vaccinați, vor putea să călătorească fără opreliști și vor trece la îmbarcare sau la graniță ca prin brânză, fără celebrele teste real time PCR. S-au înșelat. Testele sunt în continuare necesare, din rațiuni medicale destul de evidente.

Așadar, primul mare calup de populație, cel care era convins și determinat să se vaccineze, entuziaștii cum sunt ei numiți, s-a terminat. Ca în orice societate normală și cea romanească nu face excepție ei sunt undeva în jur de 25-30 %. Urmează pragmaticii, apoi scepticii și la sfârșit conspiraționiștii. Dacă șansele de a convinge un conspiraționist sunt infime, pentru cei pragmatici și sceptici trebuie să depui o muncă de convingere și informare serioasă. Aceste două categorii sunt sensibile la argumente raționale, explicații, beneficii dar și înțelegerea riscurilor. Dacă totuși conspiraționiștii nu vor să fie convinși, pragmaticii și scepticii așteaptă să fie convinși înainte de a face acest gest. Evident, dacă autoritățile vor fi incapabile să-i convingă, vor rămâne nevaccinați.

Terminându-se de vaccinat prima categorie și neexistând o campanie de informare și comunicare serioasă și autentică, rândurile la vaccinare se subțiază dramatic. Autoritățile intră în panică, mai ales că prezidentul le cam aruncă peste bord, promițând 5 milioane de vaccinări complete până în vară și 10 milioane până în toamnă. Evident, promisiuni prostești. Disperarea și neputința guvernanților încep să se facă simțite, minunatele noastre autorități neînțelegând că reticența oamenilor are cauze obiective și neîncrederea generală a fost generată chiar de ei.

Am asistat și asistăm în continuare la o mulțime de aberații. Campanii cu maneliști, “marea campanie de informare” a guvernului Cîțu amânată luni de zile și care se dovedește un pistol cu apă, bâlbe instituționale, nehotărâri guvernamentale ministeriale și platitudini.

Dar cele mai rele sunt amenințările și discriminările. Ele provoacă efectul de respingere cel mai puternic. Efectul de respingere este reacția firească a populației la amenințări, șantaj și discriminare. Nu ai voie să faci asta, nu ai voie să fi prezent acolo, nu ai voie să intri dincolo, nu ai voie…. (completați voi) dacă nu ești vaccinat. Evident, toate aceste discriminări și tot acest șantaj încalcă Constituția României, dreptul la muncă, dreptul la libertate de mișcare și alte drepturi umane fundamentale.

Guvernanții au crezut că oamenii se vor speria și vor îngroșa din nou rândurile la vaccinare, dar efectul pe care l-au obținut este unul perfect contrar. Simțindu-se discriminați, amenințați, șantajați și jigniți, oamenii au dezvoltat reacții adverse de apărare, pe principiul “Cîțule, am rezistat noi la amenințările comuniștilor și ale lui Ceaușescu timp de cinzeci de ani, nu ne speriem de ale tale!”, ca să citez un vecin pensionar care dorește să rămână anonim.

Ceea ce ar fi fost necesară cu adevarat în această țară, ar fi fost o campanie de informare a populației. Onestă, echilibrată, care să prezinte și avantajele dar și posibilele riscuri, adresată cu respect față de oameni și cu bun simț.

O campanie care să explice frumos, pe înțelesul oamenilor, utilitatea vaccinării, mai ales în mediul rural, să ajungă la sufletul și mintea populației și să o convingă, NU să o amenințe.

Dar probabil că este imposibil să desfășori o campanie de informare bazată pe respect și pe bun simț, daca TU, guvernantule, NU deții aceste calități.

Iar implantul de respect și de bun simț guvernantului de dreapta este o operațiune complicată, costisitoare și riscantă, care nu se face în România.