Cafeaua de la automat se vinde cel mai bine la sediul firmelor

numitul „vending”, reprezinta o afacere relativ noua. Primele incercari de a aduce pe piata locala astfel de echipamente au fost facute incepand cu 1992, cand, inspirati de ceea ce au vazut in Vest, cativa oameni de afaceri s-au gandit ca si in Romania se pot face bani din asa ceva. Sectorul corporatist era insa in formare, iar consumatorii autohtoni nu erau pregatiti pentru acest tip de comert. In plus, dovezile stradale ale tendintei romanilor de a intra in conflict cu tot ceea ce inseamna apa

numitul „vending”, reprezinta o afacere relativ noua. Primele incercari de a aduce pe piata locala astfel de echipamente au fost facute incepand cu 1992, cand, inspirati de ceea ce au vazut in Vest, cativa oameni de afaceri s-au gandit ca si in Romania se pot face bani din asa ceva. Sectorul corporatist era insa in formare, iar consumatorii autohtoni nu erau pregatiti pentru acest tip de comert. In plus, dovezile stradale ale tendintei romanilor de a intra in conflict cu tot ceea ce inseamna aparat public nu ofereau o imagine prea incurajatoare celor care s-ar fi incumetat sa parieze si ei pe un astfel de business. „Prin 1992-1993 erau doar trei-patru firme care se ocupau de automate”, isi aminteste Adrian Stanculescu, director la Kaferom Automatic, societate infiintata in Bucuresti in urma cu 12 ani. Piata s-a dezmortit abia spre sfirsitul anilor ‘90, o data cu revirimentul economiei. Atunci au aparut primele centre comerciale importante, s-au inmultit cladirile de birouri, iar principalele aeroporturi au intrat in programe de modernizare. Este momentul in care grupul Alois Dallmayr, al doilea jucator de pe piata europeana a automatelor de cafea si a altor bauturi calde, a decis sa intre in Romania. Pavel Liszka a fost numit la conducerea subsidiarei de la Brasov a firmei germane in anul 2000. Desi este de profesie inginer de aviatie, avand o experienta de 20 de ani in proiectarea de aeronave, Liszka nu a ezitat sa preia mansa unei afaceri care se pregatea sa decoleze. In Romania, Dallmayr si-a propus sa dezvolte o retea puternica de distributie prin automate, avand la baza sistemul de franciza. Primele aparate au fost instalate in aprilie 2001, iar acum sunt operationale circa 1.200, acoperind practic toate localitatile mari, dar si o serie de orase de marime medie. „Esential in aceasta afacere este cate pahare cu bauturi calde sunt vandute in fiecare luna”, spune Pavel Liszka. De aceea, firma s-a concentrat pe „vendingul mare”, adica pe acele locatii unde pot fi comercializate cel putin 1.000 de pahare pe luna, din fiecare automat. „In general, pragul de rentabilitate se situeaza la 1.000-1.500 de pahare pe luna si in acest caz vorbim despre automate amplasate in zone cu trafic intens, precum locatiile publice importante si interioarele companiilor”, a explicat Liszka. De altfel, clientii cei mai buni sunt firmele mari si medii, in general private, pentru ca multi patroni au ajuns la concluzia ca este bine ca in pachetul de facilitati acordat angajatilor sa includa si subventii pentru aceste bauturi. Nu au fost ocolite nici locatiile publice, precum garile, autogarile, spitalele, judecatoriile, supermarketurile sau benzinariile. Dallmayr a incheiat anul 2003 cu o cifra de afaceri de 60 de miliarde de lei, reusind sa acopere pierderile din primii doi ani de activitate, cand au fost realizate investitii in automate si cheltuieli pentru infrastructura de operare. Directorul general Pavel Liska este increzator in viitorul afacerii si spune ca 2004 va fi primul an cu profit. Automatele cu snacks-uri nu au succes Insa Dallmayr are concurenta pe o piata aflata intr-o crestere evidenta si disputata de inca doi mari jucatori: Elite si NestlA