Cabinetul Nastase nu are de ales

Venirea misiunii Bancii Mondiale la Bucuresti va aduce i discutie, fara doar si poate, probleme acute ale economiei rominesti. Privatizarea si programul PSAL par a fi i fruntea listei de prioritati. La fel ca i urma cu un an, doi sau sapte. Teoretic, privatizarea ramine singura optiune posibila. Practic, a fost mereu subordonata altor prioritati: interese electorale, protectie sociala, presiune din partea sindicatelor sau conducerii firmelor de stat, interese materiale. Toate au compromis ideea

Venirea misiunii Bancii Mondiale la Bucuresti va aduce i discutie, fara doar si poate, probleme acute ale economiei rominesti. Privatizarea si programul PSAL par a fi i fruntea listei de prioritati. La fel ca i urma cu un an, doi sau sapte. Teoretic, privatizarea ramine singura optiune posibila. Practic, a fost mereu subordonata altor prioritati: interese electorale, protectie sociala, presiune din partea sindicatelor sau conducerii firmelor de stat, interese materiale. Toate au compromis ideea i sine si, implicit, rezultatele privatizarilor.

De-a lungul anilor, rezultatele societatilor de stat s-au deteriorat astfel icit, i acest moment, se pune i mod serios itrebarea daca am mai putea gasi vreodata un cumparator pentru firmele ica neprivatizate. Nu ma refer aici la micile companii cu citiva angajati, ci la cele care declara anual pierderi de sute de miliarde de lei si care acumuleaza datorii ce se scriu cu noua zerouri. Recent, cineva imi povestea experienta pe care a trait-o dupa achizitionarea unei mari societati de la fostul Fond al Proprietatii de Stat. Jumatate din angajati erau rude de gradul itii. Fara a se regasi i vreo evidenta contabila, sindicatele si conducerea au pus la cale un sistem de bonusuri care a costat societatea citeva zeci de miliarde. in plus, o mare parte din angajati aveau un statut neclar si nimeni nu stia exact care le sunt responsabilitatile.

Daca a existat un moment cind privatizarea se putea face cu costuri minime si beneficii maxime pentru toate partile implicate, acel moment a trecut. Tot ceea ce avem acum de oferit sunt citeva mii de probleme sociale, munti de datorii restante, sisteme de conducere corupte si evidente contabile care ascund realitatea atit de bine, icit cumparatorul o descopera la citeva luni dupa ce a preluat societatea.
Putem sa tinem i continuare coada sus atunci cind este vorba de proprietatea de stat? Probabil ca nu. Recentul contract semnat de IAR Ghimbav cu Eurocopter este un exemplu i acest sens. Eurocopter a manifestat un oarecare interes pentru piata romineasca si pentru fabrica de elicoptere IAR, dar cumpararea societatii brasovene nu era o afacere. Cu datorii restante, tehnologie ivechita si fara o piata de desfacere, IAR parea condamnata. Eurocopter a ales varianta unui contract de asociere care sa-i dea posibilitatea sa foloseasca o parte dintre activele IAR pentru a asambla si vinde Guvernului romin propriile elicoptere.

Mai putine ifose si o viziune mai clara asupra a ceea ce vrem sa facem ar ajuta privatizarea sa avanseze. Sigur ca exista o problema sociala. Cei care cumpara au nevoie, de regula, de mai putin de o jumatate din personalul existent iainte de privatizare. Faptul ca o mare parte din angajatii firmelor de stat cistiga acum salariul minim pe economie reprezinta tot o problema sociala. Faptul ca firmele de stat au datorii imense la asigurarile sociale reprezinta tot o problema grava. Ce poate fi mai rau decit atit? Organismele internationale s-au aratat itotdeauna destul de darnice
atunci cind a fost vorba de fonduri care sa sprijine un proces de restructurare real.
Exista si situatii cind privatizarea nu este, ica, o solutie. Este cazul combinatului de la Galati. Atita timp cit, probabil, nici ministrul industriilor nu stie exact ce se afla i interiorul Sidex, nu se poate pune problema vinzarii. inainte de toate, Sidex are nevoie de un management profesionist, de oameni care au fost crescuti si educati pentru a administra.

Are guvernul Nastase puterea de a sacrifica unele interese personale si de partid pentru a curata economia? Parerea mea este ca nu are de ales. Rominia a experimentat guvernari de stinga si de dreapta si a dus-o din ce i ce mai rau. De aceasta data, esecul poate fi egal cu iesirea definitiva din scena a actualei puteri politice.