Data de 24 iulie a fost cea în care s-a produs o nouă schimbare în clădirea de pe Downing Street. Pe scaunul de premier ajungea un personaj extrem de controversat, ajuns la vârful politicii britanice după un lung șir de gafe și declarații care au șocat opinia publică, dar care l-au transformat într-un personaj foarte popular. Boris Johnson este cel care a spus despre femeile care poartă veşmântul tradiţional islamic, că „arată ca nişte cutii poştale” sau „spărgători de bancă”.

Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană

Boris Johnson a ajuns în funcția de premier al Regatului Unit pe fondul tensiunilor politice interne legate de acordul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europene. Conflictul dintre Theresa May și Legislativul britanic a dus, în final, la căderea Guvernului condus de noua „doamnă de fier” a Marii Britanii. Astfel, cu doar 6 luni înainte de ieșirea efectivă a Regatului Unit din marea familie europeană, conservatorul Boris Johnson primește mandatul de a conduce destinele țării în, poate, cel mai crucial moment al istoriei recente.

Legat de momentul alegerii lui Boris Johnson este demn de remarcat rezultatul record al acestuia în rândul membrilor Partidului Conservator. Johnson a fost ales lider al formațiunii de către membrii partidului cu 92.153 de voturi, înfrângându-l pe Jeremy Hunt, care a obținut 46.656 de voturi. Boris Johnson a dat însă marea lovitură în politică în cadrul alegerilor care au avut loc la finalul lui 2019, când a obţinut o victorie răsunătoare la alegerile legislative anticipate. Partidul Conservator a obținut astfel pragul de 364 de locuri din cele 650 ale Camerei Comunelor, aceasta fiind cea mai mare victorie a conservatorilor de la Margaret Thatcher încoace.

Victoria a venit pe fondul retragerii masive a candidaților din formațiunea condusă de Nigel Farage. Liderul Partidului Brexit anunțatase înainte de alegeri că-și retrage toți candidații în circumscripțiile deținute de Partidul Conservator, o decizie care I-a asigurat lui Boris Johnson o majoritate mai mult decât confortabilă în Camera Comunelor, unde pragul pentru majoritatea absolută este de 326 de mandate.

Cu o amânare de 3 luni față de data stabilită inițial, Marea Britanie iese, într-un final, din Uniunea Europeană, pe data de 31 ianuarie 2020, fiind urmată de o așa numită perioadă de tranziție, până la data de 31 decembrie 2020. Sfârșitul perioadei de tranziție va marca încetarea definitivă și totală a aplicării legislației europene în Marea Britanie. Adoptarea legislației pentru ieșirea Marii Britanii din UE a fost posibilă datorită majorității generoase de care beneficia Boris Johnson în urma alegerilor, majoritate care era exact ce îi lipsise predecesoarei sale, Theresa May.
Marea Britanie, membră a unei noi uniuni

Deși situația lucrătorilor străini din Marea Britanie este unul dintre punctele nevralgice ale unui eventual acord cu Uniunea Europeană, cea mai importantă miză pentru Boris Johnson este viitorul relațiilor comerciale ale Regatului Unit. Astfel, în timp ce duce negocieri dure cu oficialii de la Bruxelles, cea mai importantă decizie a lui Boris Johnson este declanșarea negocierilor pentru aderarea la Parteneriatul Trans-Pacific.

Mai precis, premierul birtanic îți dorește să compenseze nivelul relațiilor comerciale cu UE prin deschiderea către state precum Australia și Noua Zeelandă. “Ne anunţăm intenţia de a urmări aderarea la Parteneriatul Trans-Pacific , una dintre cele mai largi zone comerciale ale lumii”, a anunțat secretarul său britanic pentru comerţ internaţional, Liz Truss.
În momentul de față, această uniune comercială este formată din 11 state, respectiv Canada, Australia, Japonia, Mexic, Noua Zeelandă, Singapore, Malaezia, Peru, Chile, Vietnam şi Brunei. În momentul în care va fi deplin implementat, acest acord comercial va reprezenta o piaţă de 495 de milioane de consumatori şi 13,5% din PIB-ul global.

Criza de coronavirus

De parcă nu ar fi fost suficient de complicată ieșirea din Uniunea Europeană, Boris Johnson s-a trezit pus în situația de a rezolva și criza legată de epidemia de coronavirus, Marea Britanie fiind una dintre statele cel mai greu încercate de criză. Cu peste 300.000 de cazuri de infectare și cu peste 40.000 de decese, Regatul Unit a devenit, în scurt, timp, cea mai afectată țară din Europa. Adept al imunității de grup, Boris Johnson a luat o serie de decizii destul de controversate în ceea ce privește lupta împotriva coronavirusului, fapt ce a întârziat mult eficiența măsurilor și a dus, într-o primă fază, la o explozie a cazurilor. În consecință, premierul britanic a fost aspru criticat de opinia publică și de către presă pentru reacțiile lipsite de promptitudine. De exemplu, Boris Johnson a decis închiderea barurilor și a restaurantelor abia după ce omologul său francez a amenințat că va impune interdicția totală a primirii cetățenilor britanici pe teritoriul său.

Și dacă simpla gestionare a crizei de coronavirus nu era destul, a apărut o altă situație neprevăzută, căreia premierul britanic a trebuit să-I facă față și anume, propria infectare cu coronavirus. Johnson a fost confirmat cu COVID-19 la începutul lunii aprilie și a fost spitalizat la câteva zile după confirmare, starea sa agravându-se considerabil. Ulterior, premierul a petrecut câteva zile la secția de terapie intensivă a spitalul St. Thomas din Londra.

Astfel că acest prim an al controversatului premier britanic a fost unul mai zbuciumat și mai plin de situații limită decât al oricărui alt lider european. Mai mult, lucrurile nu se opresc aici. Pe măsură ce vine finalul anului, “Nemuritorul” din Downing Street 10 trebuie să găsească soluții pentru un acord comercial cu Uniunea Europeană, în contextul în care situația economică a Regatului Unit se deteriorează atât pe fondul crizei legate de coronavirus cât și din cauza consecințelor legate de Brexit.