Un articol de opinie semnat de Robert D. Kaplan și publicat de Bloomberg analizează relația României cu Rusia, în contextul conflictului din Ucraina. Textul este scris dintr-o perspectivă personală și avansează ideea unei apropieri între destinul lui Nicolae Ceaușescu și cel al lui Putin.

România și Europa Centrală și de Est s-au dezvoltat datorită extinderii NATO și UE

În 1984, în timpul celei mai întunecate perioade a regimului stalinist al dictatorului român Nicolae Ceaușescu, am vizitat Târgoviște, la peste o oră la nord-vest de capitala București, pe câmpia Munteniei. Era un oraș infernal, cu străzi pline de noroi, câteva mașini dărăpănate, fără niciun loc decent unde să mănânci și cu gunoaie peste tot. Oamenii arătau și miroseau urât.

În urmă cu două săptămâni, am revizitat Târgoviște pentru prima dată în aproape patru decenii. Acum este un oraș strălucitor și plin de viață, cu drumuri noi cu limitatoare de viteză, flori și garduri vii tunse, supermarketuri și restaurante noi și mașini de ultimă generație peste tot. Oamenii arătau și se îmbrăcau ca oriunde în Occident.

Târgoviște este un miracol generat de apartenența României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și la Uniunea Europeană. Zone nu doar din România, ci și din alte state din Europa Centrală și de Est care au aderat la NATO și UE în primul deceniu al secolului XXI arată asemănător. O revoluție a occidentalizării a avut loc dincolo de capitalele fostei Europe comuniste. Ideea promovată de mulți din comunitatea politică de la Washington că extinderea NATO și a UE a fost o greșeală – și că a condus inexorabil la războiul din Ucraina – este subminată de realitatea de pe teren, în care stabilitatea politică și economică a Occidentului se extinde acum până la granița cu Rusia.

Dacă Târgoviște și alte orașe din nordul Poloniei nu s-ar fi dezvoltat în ultimele trei decenii, SUA și aliații săi s-ar fi confruntat cu o divizare economică și culturală a Europei, analogă celei din timpul Războiului Rece, cu o Rusie colosală, sub orice regim, semănând răul.

Nu toate țările au înregistrat câștiguri egale

Dar populismul autocratic al premierului Ungariei, Viktor Orban, și dezordinea politică din Bulgaria nu sunt decât o mică mostră a ceea ce s-ar fi putut întâmpla pe o mare parte a continentului european fără NATO și extinderea UE.

Cu toate acestea, România, cu cea mai mare populație și cel mai mare teritoriu din sud-estul Europei, este o națiune îngrijorată. Ea a fost prinsă în capcană din punct de vedere istoric de proximitatea sa față de Rusia, a cărei armată a invadat acum țara vecină. România și Republica Moldova, vorbitoare de limbă română, au o graniță mai lungă cu Ucraina decât Polonia.

Așa-numita Românie Mare, care includea Moldova, a fost ocupată parțial de Rusia de 10 ori începând cu 1711. Situată într-un punct în care s-au ciocnit mai multe imperii – rusesc, otoman, habsburgic, nazist-german și așa mai departe -, subjugarea Basarabiei de către Stalin nu a fost neobișnuită având în vedere istoria.

Românii nu au încredere în Franța și Germania

Experții români cred că președintele rus Vladimir Putin va continua să avanseze lent în estul Ucrainei și, în cele din urmă, va anexa regiunea Donbas la Rusia, declarând că orice activitate militară ucraineană ulterioară în această zonă va constitui un atac asupra Rusiei însăși. Ei se așteaptă ca Putin să construiască un pod terestru spre Crimeea și mai departe, ajungând în cele din urmă în Moldova și în regiunea autonomă Transnistria.

Deși Putin, cu trupele sale care avansează încet în Donbas, nu are momentan capacitatea de a invada Moldova, el nu trebuie să o facă. Moldova, o fostă republică sovietică, este un stat slab instituționalizat de numai 2,6 milioane de locuitori, cu o rată a inflației de 29% în luna mai, care este mereu în pericol de destabilizare.

Cât despre aliații europeni care vin în ajutor, românii nu au deloc încredere în Franța și Germania, și cred că președintele francez Emmanuel Macron va sacrifica orice principiu de dragul de a face din Franța un intermediar între Rusia și Ucraina.

Cât despre germani, aceștia au construit deja două gazoducte pentru gazul rusesc. „Și ceea ce se construiește, în cele din urmă se folosește”, mi-a spus un analist local. A fost un refren pe care l-am auzit și la alții: Când va veni iarna, iar Germania și alte părți ale Europei vor suferi de lipsă de încălzire, atunci hotărârea europeană împotriva Rusiei se va eroda.

În ciuda dezvoltării economice din ultimele trei decenii, Occidentul încă mai trebuie să dovedească aici. La sfârșitul anilor 1940 și 1950, românii au așteptat în zadar un efort de eliberare din partea democrațiilor occidentale pentru a răsturna regimul comunist nemilos al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Adevăratul test al Occidentului

Extinderea NATO și a UE în 2004 și 2007 a avut loc în timp ce Rusia lui Putin era încă relativ slabă. Astfel, în ochii românilor, abia acum vine adevăratul test pentru Occident. Oamenii sunt îngroziți de faptul că tăria de caracter a Europei va slăbi. Doar președintele american Joe Biden și premierul britanic Boris Johnson (pe cale să părăsească funcția) sunt de încredere la București.

Politica externă a lui Ceaușescu a fost superficial independentă față de Uniunea Sovietică, dar românii, spre deosebire de mulți din Occident, nu s-au lăsat niciodată păcăliți. Oamenii știau că, dacă Uniunea Sovietică nu ar fi fost atât de apropiată geografic, România ar fi fost scutită de coșmarul comunist de aproape o jumătate de secol.

Cu toate vicisitudinile guvernelor democratice slabe și corupte de după 1989, viața de aici este mai bună și mai sigură decât în orice moment din istoria lor.

Regimul autoritarist al lui Putin nu este la scara celui al lui Ceaușescu, cu lagăre de muncă, raționalizarea alimentelor și distrugerea unei vaste zone istorice a capitalei – dinamitată până la uitare pentru a face loc birourilor guvernamentale sumbre.

Dar, la fel ca Ceaușescu, Putin, prin invadarea Ucrainei, a pornit într-o călătorie extremă și riscantă al cărei final nu poate fi intuit. Există încă o lecție pentru Putin în căderea lui Ceaușescu.

Ceaușescu nu a zâmbit niciodată

Întotdeauna părea „îngrijorat, preocupat”, mi-a spus un nepot de-al său acum câțiva ani. România, printre atâtea altele, ne învață despre oroarea – și singurătatea – puterii absolute. De la a stăpâni un palat gargantuesc, apoi, în decurs de aproximativ 24 de ore, a merge să doarmă într-o cameră mică, fără toaletă sau încălzire într-o noapte de iarnă, mâncând din cutii de conserve, așteptând procesul și execuția – așa a fost soarta lui Ceaușescu.

Românii, oricât de pesimiști ar fi în privința hotărârii Occidentului, sunt conștienți că ceva asemănător s-ar putea întâmpla într-o zi cu Putin.