parcurs si transformari dure de trecut pana la a fi, cu adevarat, de piata si functionale.Problema Romaniei, mentionata in toate rapoartele de tara ale Comisiei Europene, a fost, pana anul trecut, faptul ca nu are o economie de piata functionala. Exista legi care stimuleaza un mediu de afaceri competitiv, exista autoritati desemnate sa le implementeze si sa monitorizeze respectarea lor, dar, cu toate acestea, economia ramane tributara reflexelor deprinse intr-o jumatate de secol de centralism. Statul este incapabil sa stimuleze afacerile private oneste, altele decat cele din economia subterana. Prin fiscalitatea excesiva, mediul privat din Romania a ajuns sa-si intretina instrumentul propriei exploatari. Pe de alta parte, romanii sunt, in numar tot mai mare, asistati social. Pentru ca nu au alternative ocupationale, o data ramasi pe drumuri, cu greu isi mai gasesc de lucru. Iata ca, la o alta scara si din cu totul alte cauze, istoria se repeta si in state europene catre care multi concetateni de-ai nostri privesc cu jind. Statele bunastarii sociale se afla acum in momentul in care au nevoie ca cetatenii lor sa renunte la o parte din nenumaratele avantaje care vin din partea societatii. Schemele de asigurari sociale europene nu au incurajat creativitatea, munca si flexibilitatea. Prin urmare, pentru ca banii nu veneau din cresterea productivitatii si a competitivitatii, guvernele au fost nevoite sa creasca fiscalitatea, cu precadere componenta sociala a acesteia. Mult prea binele cetateanului s-a intors impotriva sistemului. Pentru ca nu au fost fortati de nevoie, europenii s-au lenevit. Pe de alta parte, cei ce de-a lungul deceniilor au cautat azil economic in UE s-au dovedit a fi, in cea mai mare parte, profitori ai sistemului. Au luat si iau in continuare de la societate mai mult decat dau. Comunitati intregi traiesc din asistenta sociala, iar statele care ii gazduiesc se sufoca. Europenii au doua mari probleme: sa-i dezvete de pomana si sa le dea de lucru. Lucrurile se complica si mai mult in acest punct, pentru ca locuri de munca creeaza, cu precadere, sectorul privat. In Uniunea Europeana, dezvoltarea sectorului privat mic si mijlociu, intr-o asemenea masura incat sa absoarba somajul galopant, ramane un ideal. In continuare, campionii nationali, adica marile entitati publice, au o mai mare trecere in fata guvernelor. Piata este acaparata, iar accesul la resurse ingradit in detrimentul intreprinderilor mici si mijlocii. Birocratia, excesiva daca o comparam cu cea americana, pune si ea umarul la retezarea avantului afacerilor private si, in cele din urma, la bararea accesului pe piata muncii. Economia europeana este bolnava, iar antidotul este atat de amar, incat guvernele vechilor state membre se tem ca administrandu-l ar putea pieri definitiv de pe scenele politice ale tarilor lor.

Chiar si in lipsa concurentei, economia Uniunii Europene pierde meciul cu cea americana

Daca economia americana ar ingheta la nivelul din 2000, iar economia Uniunii Europene ar creste, in medie, intr-un ritm anual de 5%, SUA ar putea fi ajunsa din urma la orizontul 2020-2025. Strategia de dezvoltare a UE – Agenda Lisabona, planificata pe vremea cand conjunctura economica mondiala si cea continentala erau mult mai prietenoase, prevedea ca statele unite ale Europei sa ajunga din urma, din punct de vedere economic, Statele Unite ale Americii in anul 2010. Evolutia evenimentelor economice si politice de pe batranul continent, dar si din lume, precum si lipsa de claritate a obiectivelor Agendei Lisabona au contribuit la ratarea exercitiului de excelenta european. Liderii politici nu si-au facut corect calculele, iar evenimente imprevizibile, de natura sa schimbe peste noapte conjunctura mondiala, cum este cel din 11 septembrie 2001, i-au „ajutat“ sa piarda teren. Toate acestea au fost recent discutate de sefii de state si guverne ai UE care, in acest fel, au parcurs prima etapa a vindecarii. Au recunoscut ca au o problema. Apoi, au trecut la cea de a doua etapa si au elaborat versiunea imbunatatita a Strategiei Lisabona: mai putine obiective – concentrate asupra reformarii pietei muncii si asupra dezvoltarii tehnologice, precum si introducerea conceptului de „obiectiv imperativ“. Reforma pietei muncii – axata cu precadere pe incurajarea initiativei personale si cresterea calitatii fortei de munca – este o urgenta: 42% din angajatii europeni nu sunt specializati, fata de 19% din americani. Doar 18% din forta de munca europeana este inalt calificata. In ceea ce-i priveste pe americani, procentajul este de 35%.