Teoria separarii activitatilor pe principiul descentralizarii si mentinerea numai a celor rentabile pentru intreprinderile de stat a fost data de mult uitarii.
Statisticile oficiale arata ca negocierile Guvern-sindicate din ultimii ani sunt net in favoarea celor din urma. Incapabil sa ofere alternative de reintegrare profesionala sutelor de mii de persoane ce ar fi trebuit disponibilizate in ipoteza in care un plan national de restructurare ar fi existat si functionat, statul a preferat sa puna pe liber categorii socioprofesionale ce nu vor tulbura prea curand linistea guvernantilor.
Gigantii industriali considerati propagandistic non grata pentru sistemul economic catre care, oficial, Romania declara ca se indreapta sunt, de fapt, superprotejati. Reesalonarilor de datorii si creditelor generoase li se adauga politica de personal. Pentru ca este mai greu sa concediezi, spre exemplu, zeci de mii de siderurgisti, „victime” cad angajatii din sfera serviciilor, unele dintre ele conexe activitatilor industriale. Se adauga muncitorii din industria usoara, altadata principala sursa de echilibrare a balantei comerciale.
Peste o treime din cei ce beneficiaza de plati compensatorii si ajutor de somaj conform Legii nr. 1/1991 si OUG nr. 98/999 se incadreaza in categoria „nevinovatilor”. 11.748 sunt magazineri, 5.000 ospatari si barmani, 22.259 vanzatori, 7.716 zidari, 4.812 cofetari si patiseri. Lista nu se se opreste aici. Se adauga 18.488 de muncitori din industria textila, filatori, tesatori si tricotori.
In lunile ce au mai ramas pana la sfarsitul anului, Guvernul, oricare va fi el, are de recuperat serios la capitolul disponibilizari, demonstrand nu numai ca-si asuma riscuri majore, ci si ca actioneaza inteligent. Are nevoie din plin, tinand ca de faptul ca sutelor de mii de someri in devenire trebuie sa le ofere ceva in schimbul locurilor de munca desfiintate.